Sunt momente în viață când te întrebi dacă nu cumva ai grave probleme în tentativa de a raționa corect. Oricât de informat ai fi, oricâte eforturi de documentare ai face, ceva nu se leagă atunci când realizezi că există oameni care susțin că decid acolo unde nu au nicio putere.

Am să vă expun pe scurt problema, convins fiind că mulți dintre cei care sunt preocupați de evoluția crizei economice mondiale s-au gândit la același lucru, atunci când mai marii UE au anunțat că au depus la Comisia Europeană (guvernul UE mai precis) un proiect prin care vor plafona prețurile gazelor și petrolului din Rusia.

Întrebare simplă: cum să decizi ce preț are marfa altuia? Elemente ajutătoare: nu ai nici măcar relații de prietenie, ba din contra, știi că respectivul își poate vinde marfa în restul lumii (fapt dovedit pe toată durata războiului din Ucraina), nu îl poți forța pentru că el știe că tu ai nevoie de marfa lui și că fără ea ai probleme grave.

Criza economică generată de războiul din Ucraina este cunoscută de toată lumea. Efectele sunt resimțite de aproape toată lumea, mai puțin de cei care știu să facă din război o afacere extrem de profitabilă. Și nu vorbesc doar despre cei care au stârnit furtuna, nici despre cei care o alimentează convenabil, ci despre cei care știu să profite de ”oportunități”.

În toată această nebunie, pentru că nemernicii știu să scoată profit maxim, Putin își joacă asul pe care știa de la început că îl deține: Europa nu este pregătită să își asigure independența energetică, iar el o șantajează cum vrea, pentru că poate… Oribil joc al șocâtelui de la Moscova, dar trebuie înțeles ca atare, dincolo de ura față de război, de violență, de toate ororile și dramele sociale.

Cum a reacționat UE?

Mai întâi cu sancțiuni economice timide, mai cu derogări de la embargou pentru unii, în funcție de interese, mai cu amânări ale altor etape de presupuse sancțiuni. Ne doare să spunem asta, dar e clar că neavând alternative UE a jucat-o cum a putut.

Și vine propunerea care te face să râzi cu lacrimi, deși e de plâns cu spume: ”UE va plafona prețul gazelor și petrolului rusesc.”

Simt oarecum nevoia să explic cât mai simplu cu putință. Ion are pruni. Prunii dar rod bun. Vecinul Vasile (alcoolist de top) nu are, dar nevoia lui de țuică (a se citi dependența) îl determină să cumpere de la Ion. Alți vecini care să vândă nu sunt, iar cei care mai vând stau cam departe și nici nu au cantitatea necesară. Mai sunt și costuri de transport… Doar că, Ion și Vasile sunt în conflict. Vasile și-a tot mutat gardul și Ion nu a văzut asta cu ochi buni. S-au luat la ciomăgeală, dar au continuat să aibă o relație comercială, mai mult de nevoie și mai puțin de voie. Ion profită la maxim de conjunctură și mărește constant prețul prunelor, mai ales că are și alte alternative pe unde să le plaseze, dacă Vasile face figuri la achiziție.

Lui Vasile îi vine o idee. De unde o fi scos-o, el știe. Să fi fost zămislită de concentrația de alcool pur în aerul expirat, să fi fost de la bula lumii paralele în care credea că trăiește o viață reală? Greu de spus…

Se uită peste gard amenințător și îi zice lui Ion: ”Am decis ca, de azi, să îți spun cu cât să-mi vinzi prunele! Probleme?” Ion se tăvălește de râs, mai ceva ca pruna neculeasă la timp și intră apoi în casă, ignorându-l pe Vasile, care urmează să intre în sevraj.

Pentru a înțelege mai bine ridicolul anunțului UE privind plafonarea prețurilor livrărilor rusești, iată declarațiile părților:

Ursula von der Leyen: „Vom propune un plafon pentru gazul rusesc. Obiectivul aici este foarte clar. Trebuie să reducem veniturile Rusiei, pe care Putin le folosește pentru a finanța acest război atroce împotriva Ucrainei.”

Vladimir Putin: „Dacă ţările europene vor să renunţe la avantajele lor competitive, este la latitudinea lor să decidă. Dar nu vom livra absolut nimic dacă este împotriva intereselor noastre, în acest caz economice. Nici gaz, nici petrol, nici cărbune. Nimic!”

Oricât de mult îl detest pe Putin și oricât de mult ne dorim toți oamenii normali să înceteze toată această nebunie, sper că acum ne este clar că va fi una de durată, că Putin este în stare să sacrifice orice, doar ca să mențină starea actuală. Până acum i-a ieșit și are posibilitatea să o lungească mulți ani, timp în care prăpastia economică se adâncește. Dar în niciun caz nu îl ameninți cu un pistol pentru care el știe foarte bine că nu ai gloanțe. Iar de negociat, negociezi când ai cu ce, când nu ești dependent în mod vital de cel pe care îl ameninți. Cumva, aici principiile sunt bătute de nevoile primare.

De învins altfel nu-l poți învinge, pentru că dacă ai fi putut, ai fi făcut-o deja. Și nimeni nu vrea să se ajungă la escaladarea conflictului în condițiile în care amenințarea nucleară este cât se poate de reală. Rațional îți rămâne doar să negociezi, măcar pentru o perioadă să îl asiguri că nu te mai duci peste zona lui de influență economică. Sună rău, dar ai alte variante? Și să nu uităm că lumea începe să chițăie de foame și frig chiar în înfloritorul vest al Europei. Este pregătită Comisa Europeană pentru gestionarea propriilor tensiuni sociale? Noi măcar eram obișnuiți… și oricum suntem nesemnificativi în toată povestea asta. O scursură KGB-istă precum Putin știe foarte bine toate astea și își joacă foarte bine cartea.

Aș vrea să îl văd sancționat și nu numai atât, dar deocamdată repercursiunile aplicării sancțiunilor se simt pe pielea noastră. Și ustură rău. Și vor ustura din ce în ce mai rău. Deci, pe cine sancționăm?

*Pentru a înțelege mai bine cum de România nu și-a recuperat Moldova de peste Prut, amintiți-vă că s-a conștientizat că ”nu este momentul”, că deși e dureros, măcar au existat minți echilibrate, care să nu-și expună popoarele la riscuri majore.