Domnii politicieni tocmai și-au luat o mare lecție, una usturătoare, predată de la ”catedra de democrație” din Franța. Degeaba te erijezi în deținătorul adevărului absolut, în promotorul politicii corecte și mai ales perfecte, dacă electoratul zice că ești pe câmpii, desigur nu Câmpiile Elizee. Cam asta i-a spus electoratul lui Macron și asta se va întâmpla și la noi, dacă bezmeticii care ne conduc nu se trezesc.
Pe fond de criză economică majoră, gestionată catastrofal, poate cu intenție, poate din prostie și autosuficiență, vine electoratul și spune: ”Gata cu joaca! Să vină alții!”
Aici apare o problemă majoră, pentru că acei ”alții” sunt de regulă din zona extremistă a politicii, cei care reușesc să exploateze la maxim nemulțumirile generale. Ei nu oferă nimic ca alternativă, dar mimează perfect iubirea de țară și popor, până ajung la putere. Ce a urmat de fiecare dată în astfel de situații? Istoria s-a repetat fără milă, iar oamenii au avut și mai mult de suferit. De fiecare dată a fost prea târziu să schimbe ceva în timp util, având apoi nevoie de ani de suferință și tribut de sânge să se întoarcă la democrație.
Președintele francez Emmanuel Macron a pierdut controlul în Adunarea Națională, la alegerile legislative de duminică
Un impas major care ar putea duce la un blocaj politic, dacă partidul său nu va reuși să negocieze alianțe cu alte partide. Este premieră, în ultimii 60 de ani, în democrația franceză, ca președintele să nu aibă susținerea legislativului care l-a propulsat.
Partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen va avea de peste 10 ori mai mulți parlamentari, față de mandatul trecut. Stupoare, ar zice unii, având în vedere numărul mare de migranți cu drept de vot, cărora Marine Le Pen le este potrivnică. Pomenile sociale franceze nu au mai folosit la nimic… Francezii pur-sânge i-au transmis lui Macron că nu este pe drumul cel bun. Repet… ”electoratul are întotdeuna dreptate!”
Vor veni politologi să ne explice despre context, despre dificutățile specifice perioadei, despre necesitatea ca lumea să se schimbe la comandă și nu în sensul în care oamenii simt să trăiască, însă orice explicație pălește în fața deciziei electoratului, indiferent de țară. În Franța, electoratul a spus: ”Nu ne place drumul pe care ne conduci, monsieur Macron!”
Se va întâmpla în toate țările în care încă se votează democratic, inclusiv la noi. Democrația are avantajele și dezavantajele ei, ca orice sistem imperfect. Ai încă dreptul să îți exprimi opțiunile, dar neavând alternativă te îndrepți spre un rău și mai mare, care în primă fază pare empatic cu tine și nevoile tale.
Situația din România vă este deja cunoscută la capitolul evoluții și involuții politice. Alternativele sunt jalnice… O dată la două săptămâni, iese câte un maimuțoi politic și zice ceva despre plafonarea prețurilor carburanților, eventual despre eliminarea sau diminuarea accizei, despre TVA mai mic și alte minciuni care în mințile politicienilor au ”darul” de a calma spiritele. Prețurile continuă însă să crească, iar spiritele se încing.
Oamenilor nu le mai pasă de contextul global și știu că statul nostru iubit este principalul beneficiar al scumpirii carburanților. Sunt acei oameni care văd că pentru unii pot exista venituri speciale, că pentru unii bugetari se pot aplica majorări salariale consistente și toți înțeleg că aceste sume nesimțite trebuie acoperite din taxe și împrumuturi externe. Pe cale de consecință, dacă diletanții din politic românească nu se trezesc, la următoarele runde de alegeri zboară și vor face apoi și decontul. Nu înseamnă că ne va fi nouă mai bine, căci nu de asta le pasă, dar măcar ar trebui în mod cinic să se gândească la viitorul lor și să și-l protejeze prin măsuri care să liniștească cu adevărat electoratul. Calculul este realmente cinic, dar cu certitudine nu se poate altfel.
Dacă nu se va întâmpla asta, dacă vor mai da o ordonanță anti-speculă, care este inutilă, în bătaie de joc, dacă Ciolacu mai iese public și vorbește despre ”tiriplici” și necesitatea plafonării unor prețuri, însă fără să facă nimic concret în acest sens, urmează și pentru PSD-PNL lecția pe care francezii tocmai i-au predat-o lui Macron. Ei par să o ceară cu insistență.
