După rușinea de aseară, când naționala de fotbal a României a suferit o nouă înfrângere în fața unei echipe reprezentând o țară cu o populație mai mică decât cea a județului Prahova, m-am jurat să nu mă mai uit la ”desenele animate” regizate de Iordănescu Jr., Burleanu și șleahta de golani a FRF.
Vorba lui Creangă: nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la meciurile naționalei de fotbal ale României de la campionatele mondiale, mai ales la cel din SUA, îmi tresaltă inima de bucurie.
E drept, atunci naționala era formată din jucători adevărați de fotbal precum Hagi, Petrescu, Gică Popescu, nu caricaturi precum Pușcaș, Maxim sau Chiricheș.
Citește și De ce a căzut grindină în Prahova dacă tot avem un sistem de rachete împotriva acestui fenomen meteo extrem? Explicația specialiștilor
Aseară, la meciul România-Muntenegru, nu am rezistat în fața televizorului decât cinci minute, timp în care oaspeții au și deschis scorul.
Am schimbat rapid postul ca să nu-mi pierd timpul aiurea. Dimineață am aflat și scorul final: 0-3, felicitându-mă pentru alegere.
Citește și Am fost martor la un posibil abuz milițienesc. ”Vă iau permisul pentru că m-ați obligat să pun frână”
Totodată, m-am jurat să nu mă mai uit la meciurile naționalei de fotbal a României până când aceasta nu va avea un antrenor adevărat, numit de un președinte al FRF adevărat, care să formeze primul 11 cu fotbaliști adevărați. Apropos, voi ce părere aveți? Se poate și mai ”jos” de-atât?
