Maternitatea este ireversibilă. Așa se numea unul dintre capitolele cărții mele. Am reluat puțin gândurile acestea săptămâna trecută, de 1 Iunie. Ca orice părinte m-am tot gândit ce să fac să-i fie copilului frumos de 1 Iunie. Și mi-am dat seama că e posibil să confund lucrurile și să cred că, să-i fie frumos e despre cadouri și dulciuri, ceea ce e complet fals.
M-am uitat puțin în urmă în ziua aceea și mi-am amintit cumva toate stările prin care am trecut încă de când eram însărcinată și mi-a revenit în minte același sentiment minunat pe care, recunosc, nu l-am experimentat decât din rolul de mamă. Dorința de a nu greși. Dorința de a-i face doar bine.
Dorința de a o hrăni sănătos, de a o da la o grădiniță bună sau la cea mai bună învățătoare, dorința de a-i arăta lumea. Dorința de a avea cea mai frumoasă rochie sau cei mai frumoși pantofi.
Nu, acestea nu sunt neapărat dorințele mele. Cred că sunt dorințele mamelor în general. Dorința pentru binele suprem al copilului, iar aceste dorințe vin la pachet cu calitatea de mamă.
Dacă e bine sau e rău, nu știu. Știu însă că mai și greșim în alergatul acesta către perfecțiune. Și e firesc să fie așa. Și nu cred că trebuie să ne iînvinovățim pentru asta.
Stăteam să mă gândesc zilele trecute pentru ce mă învinovățesc în ceea ce o privește pe Agnes. Fără lipsă de modestie, nu am găsit multe lucruri. O pot privi în ochi acum, peste 10 sau peste 20 de ani și îi pot spune că am făcut tot posibilul să-i fie bine. Sigur că „tot posibilul” meu poate nu înseamnă ” tot posibilul „altor oameni. Dar am făcut tot ceea ce mi-a stat în putință MIE. Dincolo de orice însă, mi-am confirmat faptul că îmi doresc un singur lucru pentru ea.
Nu vreau neparat ca Agnes să-mi mulțumească la un moment dat pentru ceva, dacă ar face-o însă nu mi-aș dori să o facă pentru alegerea grădiniței, a centrului de engleză, a rochițelor alese sau pentru petrecerile organizate de ziua ei.
Aș vrea însă să-mi spună că „îmi mulțumește” pentru încrederea pe care i-am insuflat-o. Nu în mine. În ea. Încrederea că e suficient de bună. Suficient de frumoasă. Suficient de „orice” pentru a răzbi.
Încrederea în forțele ei și în faptul că poate depăși absolut orice, oricând. Atât îmi doresc. Îmi dau seama pe zi ce trece că Încrederea și curajul reprezintă cea mai valoroasă „moștenire maternă”. Restul se rezolvă pe parcurs.
