Duminică dimineață… afară nor, în casă plăcut… una din acele zile în care chiar nu trebuie să îți pese de nimic, să te ocupi puțin și de tine, de refacere, de o stare psihică de remontat, de cei dragi… de orice îți face plăcere și te relaxează.
O dimineață de weekend nu se compară cu nimic, mai ales dacă este una în care nu te grăbești să pleci nici măcar la plimbare, nu ai niciun fel de presiune și pur și simplu de bucuri de ea. Te tolănești în locul tău preferat din casă și, la un moment dat, așterni pe masă un mic dejun, de care, evident, încerci să te bucuri.
Mă gândesc că nimic nu îmi poate strica ziua și nu vreau să știu că mâine începe o nouă săptămână. Și cum savuram câte ceva de pe masă, ca să nu stau cu telefonul în mână (păcatul generațiilor actuale), mă mănâncă undeva să deschid televizorul, să ceva… nu știu exact ce, dar să ceva… să nu fie chiar liniște.
Mă gândeam, așa cum spuneam, că nimeni nu-mi poate strica ziua, în afară de mine. Nici nu știu pe ce program se deschisese, cert e că intră un calup publicitar…
- Primul spot – cum să combați uscăciunea vaginală. Înghit dumicatul și beau rapid puțină apă. M-a secătuit mesajul, iar gâtul mi s-a uscat brusc, precum (probabil) subiectul spotului. Nu-mi place uscăciunea nici măcar pe câmp. Seceta de acolo se combate cu irigații, dar pentru sexul frumos se impunea categoric o altă soluție, nefiind eficientă cea cu aspersoare. Clar era cazul să fie ajutate cumva, dar cum naiba s-a nimerit chiar când eram eu la masă… N-o fi tot de la încălzirea globală? Nu m-ar mira să apară brusc Greta Thunberg și să ne certe.
- Al doilea spot – cacadandana. Abia ce îmi umectasem gâtul afectat de emoția mesajului anterior, gândindu-mă că și pe bărbați îi afectează problema, fie și indirect, că apare un bebeluș adorabil, dar care s-a cufurit abundent pe el, cum s-ar zice… căcălău, Măria Ta! Evident, spotul în cauză vine cu soluția, doar că eu tocmai ce îmbucasem niște ceva cu maioneză. Pică la fix! Ce să zic?… Să fie primit!
- Al treilea spot – JumboJumboJumboJumboJumboJumboJumbo. Ăsta e un spot conspirativ, cu mesaj subliminal, dar care în niciun caz nu este menit să te facă să cumperi jucării de la Jumbo, ca un psihopat, ca să îl sperii pe copilul tău, în cazul în care refuză să înțeleagă că nu e deloc bine pentru bugetul familiei să se cufurerescă în repetate rânduri în pamperși, precum copilul din spotul precedent. Eu zic că spotul ăsta are un rol educativ, chiar dacă în stilul spartan. Atât de bun e spotul, încât îmi vine ca pe lângă toate produsele de la Jumbo să cumpăr și pachetul majoritar de acțiuni, doar pentru plăcerea de a-l concedia pe ăla care și-a dat acordul ca spotul să fie difuzat. E drept că mi-a trecut senzația de la primele două din calup, dar mi-a apărut cea de palpitații. Renunțasem oricum la ceva cu maioneză și mâncam niște măsline. S-au dus cu tot cu sâmburi.
- Al patrulea spot – nu știu exact la ce făcea reclamă, dar a picat la fix și l-am apreciat ca fiind util… ceva despre constipație. Tocmai ce mă speriasem de la ăla cu JumboJumboJumbo și înghițisem măslinele alea cu tot cu sâmburi. Măcar m-am informat cum se repară ingerarea involuntară a unor elemente cărora acidul gastric nu le vine de hac.
- Al cincilea spot – combaterea gazelor intestinale și implicit a flatulenței. A picat la fix în micul meu dejun. Îmi făcea cu ochiul un pahar cu apă minerală, dar primind informația în timp util… l-am ignorat.
- Al șaselea spot – bombardierul păzitor și pupăcios și libidinosul ăla dezbrăcat. Ziceau ceva de pariuri, dar pariez că era continuarea la spotul cu pârțurile și au ținut neapărat să ne exemplifice cum arată pe viu două.
- Al șaptelea spot era ceva cu ”scuipi sânge când te speli pe dinți”. Zic: ”lasă că oricum nu mai mănânc, după apetitul stimulat de spoturile de până acum, deci nu va fi cazul să mai scuip și sânge”.
- La următorul spot am sărit ca ars de pe canapea, într-o goană dementă după cartea mea de identitate. Spotul era la un medicament pentru prostată, iar eu am vrut să mai verific o dată CNP-ul, să mă conving că mai am ceva timp biologic până să înfrunt realitatea nemiloasă, dar curabilă. Oricum, parcă nu e chiar așa nasol ca la problema doamnelor, adică cea expusă în primul spot.
- La al nouălea spot, cel cu hemoroizii, m-am ridicat de pe canapea de vreo 3 ori și tot de atâtea ori m-am așezat, dar mai brusc, ca să verific. M-am liniștit.
- Al zeclea spot (și ultimul la care am mai rezistat!) a fost unul care mi-a redat optimismul. Apare un cetățean cu o chitară și cântă cu o veselie suspectă de un control psihiatric neefectuat în timp util: Sanohepatiiic colesteroool, sanohepatiiic colesteroool. E atât de mișto melodia, de mă și mir cum de KISS FM și Radio ZU nu au băgat-o în heavy rotation, difuzând-o astfel repetitiv, până la exasperare, nu doar în calupurile publicitare, ci și în playlisturile orare. E genul ăla de melodie care îți intră în cap și nu mai scapi toată ziua de ea, cam cum erau șlagărele compuse de Marius Țeicu, în vremurile lui de glorie, doar că asta la Sanohepatic colesterol are și un rol curativ fizic, nu doar sufletesc. Și găsesc melodia cu atât mai bună, cu cât sigur l-a ofticat pe ”băiatul târziu” Adrian Enache, care încă mai crede (și la vârsta prostamolului și a flatulențelor accidentale) că este un cuceritor de inimi și că poate cânta mai bine melodioarele penibile, precum TOATE spoturile Catena. E drept că mai poate să cucerească destule inimi cu tahicardie, dar doar dacă stă la agățat prin farmacii, fiind astfel în target.
În loc de concluzii, eu zic să nu vă grăbiți și să spuneți că avem de a face cu o generație de ”copiraitări” decrepiți, cu un atac concertat la stabilitatea psihică a unui popor, bombardat cu spoturi zămislite de imbecili, mai ceva ca bombardamentele din Donbas ale imbecililor ruși. Ar fi putut face un spot anti-uscăciune mintală, dar exista pericolul să nu mai aibă clienți pentru celelalte spoturi.
Și cum, în ultima vreme, mi-am propus ca în toate nenorocirile să găsesc și ceva bun, urmărirea de spoturi publicitare este un bun prilej să mai și slăbesc (era cazul!) prin acceptarea scârbei de la tv. Mâncarea s-a scumpit, produsele alimentare sunt pline de toate nenorocirile artificiale, generează tot felul de boli, unele incurabile. Uite cum combat eu criza economică și cum mă mențin sănătos, măcar până la primele semne certe de inaniție!
Sunt curios dacă nu îi vine vreunuia ideea să ne facă un clip educativ despre cum se transmite variola maimuței și să ne arate ”pe viu”, să fie mulțumiți și militanții pentru diversitate.
Dacă regret ceva?… Da! Regret că mi-am vândut chitara și tobele. Dacă nu o făceam, în seara asta îi cântam soției măcar refrenul de la Sanohepatic colesterol. Suntem căsătoriți ce ceva timp și mă gândesc că o dovadă de romantism nu strică din când în când. Credeți-mă, i-aș cânta asta până mi se usucă… gâtul.
Închei aici, constatând că este trecut de ora 12, duminică, la prânz! V-aș ura ”poftă bună!”, dar mi-e că mă scuipați cu sânge și îmi urați ceva de uscăciune.
*Îmi amintesc și regret vremurile în care publicitatea la țigări și alcool era permisă la tv, în timpul zilei. Măcar spoturile alea erau rafinate…
