Trăiți cu sentimentul că nimic bun nu se va întâmpla în România? Plăcuța suedeză s-a transformat în ștafetă

2

Încrederea se câștigă foarte greu și se pierde foarte repede. Să luăm ca exemplu câteva capitole ale vieții noastre de zi cu zi și să vedem de ce speranța a fost sugrumată de iresponsabilii care ne conduc și care au făcut ca întreaga țară să arate exact ca un salon de spital după incendiu.

Se apune că atunci când toate merg prost, ideal este să nu îți pierzi speranța, pentru că nimic nu este veșnic… nici binele, nici răul. Doar că, orice om sănătos la minte și cu o brumă de educație știe că va trebui să treacă mult timp și sunt necesare sacrificii pentru ca efectele răului să fie măcar atenuate.

De 32 de ani, România produce pe bandă rulantă generații de sacrificiu. Am luat în discuție borna din 1989 pentru că de acolo trebuia sădită speranța. Repetitiv, pentru că refuzăm să învățăm ceva din istorie, ne întoarcem la alegerea răului cel mai mic. Spunem că nu am avut variante și prea puțin ne gândim că nu le-am generat, că nu am făcut nimic pentru a nu perpetua dominația securistoidă, preluată în acest interval de progeniturile celor care au furat acea revoluție. Puteam oare să o facem? Ei aveau informația și banii, noi aveam ștampila, dar lipsa educației ne-a făcut să o vindem mereu ieftin.

Ca și atunci, și acum o vindem la fel de ieftin, doar că acum o facem de foame. Și vorbesc aici despre o majoritate ținută intenționat în sărăcie și ignoranță, după un tipar vechi, care mereu va funcționa. Când gloata începe să mârâie, puțină teroare se adaugă ca un ingredient necesar păstrării controlului.

Să le luăm pe rând, pe scurt:

Politica. Zâmbiți amar, nu? Care politică? Politica adevărată este făcută de oameni educați, responsabili. Vedeți vreunul? Când ai grave probleme de exprimare în limba maternă, deja orice discuție devine inutilă. Dacă totuși reusesc să articuleze câte o frază, ești atent la logica acestei clase politice. Și nu o găsește, pentru că nimic din ceea ce se întâmplă nu pare a fi în sensul în care cineva se mai gândește și la România. A fost deja vândută, iar ceea ce a mai rămas este compusă din indivizi care trebuie să muncească pe unde apucă, apoi să fie storși de ultimul ban pe taxe, impozite și facturi.

Că se numește Cîțu, Ciolacu, Cioloș, Kelemen sau oricare alt individ ajuns să decidă pentru toți, contează mai puțin. Este irelevant atât timp cât nu vezi nicio preocupare pentru ca ce sub ei să prospere, măcar să supraviețuiască decent. Bonus: de nemulțumiri profită alte păpuși politice, având în spate păpușari la fel de hidoși precum cei care manevrează prima categorie. Doar aparențele diferă. Comunicatori execrabili, au reușit ”cu succes” să amețească un popor, să se încurce în minciuni și măsuri fără logică, să nu mai aibă strop de credibilitate.

Eșecul campaniei de vaccinare este un rezultat concret al lipsei de încredere. Nu spun că e bună sau rea vaccinarea, dar mă uit la țările din vest și la procentul de vaccinați. Este atât de mare la ei, pentru că oamenii încă mai au încredere, pentru că nu se simt sclavi în propriile țări. De asta ei au scăpat de restricții, iar noi suntem în bucla generată de guvernanți. Ei sunt jalnici în a genera încredere, ei ne impun restricții pentru că noi nu avem încredere în ei.

Apropos de comunicare, îmi amintesc de o gafă monumentală a președintelui PNL, Klaus Iohannis: ”Ești precaut… sau ești prost!” Impardonabil pentru o asemenea demnitate publică. Și dacă pe fond ai dreptate, găsești un mod elegant de a exprima asta. Din clipa în care i-ai jignit pe cei care nu sunt de acord cu tine, să ai convingerea fermă că ai pierdut orice șansă de a mai comunica vreodată cu ei. Și iată rezultatul… Poți spune adevărul, poți face doar lucruri bune, te poți da peste cap pentru binele oamenilor, ei te vor înjura la fiecare pas. E drept că nici nu se vede ceva din cele de bine enumerate mai sus, dar ziceam așa… ipotetic.

Economia. Se bate toba că vin bani. Da, vin niște bani, dar e drum lung până la miliardele vehiculate. Și chiar dacă ar veni suma promisă, să nu uităm că cea mai mare parte a ei este sub formă de împrumut. Asta înseamnă că la deja datoria acumulată pe multe generații, se mai adaugă o povară. De ce o povară și nu un beneficiu? Pentru că experiența celor 32 de ani a demonstrat că banii împrumutați de afară nu sunt investiți aici pentru a produce. Doar dacă produceau plus-valoare, direct sau indirect, atunci am fi avut motive de exaltare. Așa, nu avem nici măcar de bucurie moderată. Când nu produci mai nimic, când nu creezi, când nu ai ce vinde la export mai mult decât volumul importat, nu ai cum să te bucuri bezmetic la perspectiva deficitului.

PNRR? Texte…, doar texte. Am mai auzit, am mai văzut. Rezultatele sunt evidente. Și atât timp cât îi vedem pe actualii, câte 7 tăind o panglică pentru un metru de pârleaz pietruit, cum am putea să credem că se va întâmpla altfel de câte acum? Să tacă și să facă, apoi discutăm.

Social. Suntem o țară săracă, amanetată, care mai caută ceva de amanetat în afară de leasingul de personal pe minimul pe economie. Un personal în prag de iarnă, cu perspectiva unor facturi uriașe la utilități, cu prețuri în continuă creștere la carburanți, alimente și servicii, cu restricții sanitare, de mobilitate, cu limitări aleatorii ale unor drepturi fundamentale. O societate divizată, cu tabere aflate pe poziții ireconciliabile.

O societate din care a dispărut dialogul, în care ura face legea, în care argumentul este un moft. Argumentul vine din educație, este susținut de experiență, de știință de carte, de bun simț. Argumentul a fost înlocuit de jignire, pentru că lipsa educației nu poate produce un alt substitut. Ok, să ne înjurăm, dar măcar să ne punem pentru o clipă problema: și ce obținem din asta? Unde ajungem? Care-i finalitatea revărsării de ură? Răspunsul este evident: NICĂIERI, asta dacă starea de rău se numește nicăieri.

Conducem haotic și ne omorâm pe străzi, ne aruncăm gunoiul în mijlocul drumului, ne plângem de poluare și tăierea pădurilor, dar nu suntem în stare să ieșim la un protest serios, care să aibă urmări. Tot ceea ce știm să mai facem este să ne înjurăm online, într-o limbă română aproximativă, pe care cei de la UDMR au demonstrat că o vorbesc și o scriu mai bine decât mulți dintre noi. Asta e lăudabil pentru ei, dar ar trebui să fie al naibii de îngrijorător pentru noi.

Dacă ești vaccinat ești un sclav muribund, dacă nu ești vaccinat ești iresponsabil și posibil muribund. Cum o dai, pentru ceilalți nu e bine. Vaccinarea nu este și nu poate fi obligatorie, dar au făcut în așa fel încât să nu mai poți să te miști, să muncești, dacă nu te vaccinezi. Suntem singura țară din Europa care a eliminat testarea. Cumva, până la pronunțarea Curții de Apel, cel mai devreme pe 4 octombrie, vom tot discuta despre legalitatea restricțiilor. În timp ce niște nefericiți mor axfisiați sau arși prin spitale, noi asistăm cu scârbă la congrese și moțiuni, la adunări publice care nu sunt periculoase pentru politicieni, dar sunt periculoase pentru populație. Și cum să mai ai încredere în ei?…

În concluzie, marcat destul de serios de pesimism, contrar unui psihic educat să fie totuși optimist, caut argumente pentru o schimbare de stare. Clasa politică nu mi le oferă, perspectivele economice nu, societatea nu. Să pice Cîțu, să nu pice Cîțu? Cui să îi mai pese, atât timp cât în locul lui va fi un alt Cîț, indiferent de ce partid va fi emanat. A fost vreodată altfel, în ultimii 32 de ani, ca să sper că acum va fi diferit?

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

2 COMENTARII

  1. Cu oameni ca cei din PSD, PNL nicioadata nu o sa „vedem lumina zilei”. Nu stiu cine ii voteaza, dar mai mult ca sigur, la urmatoarele alegeri tot aceste partide o sa iasa.
    Se fura ca-n codru, oameni incompetenti peste tot si noi, cetatenii, suferim.
    Vorba bugetarilor: timpul trece, leafa merge… nimeni nu-i da afara, doar angajari pe pile… cum sa muncesti in situatia asta? Mai sti, poate gresesti …. si ajunge la alta zicala: „Cine nu munceste, nu greseste”. De aceea nu se schimba nimic si nici nu se va schimba prea curand, cei care muncesc la privat platesc taxe si impozite mari ca sa hraneasca niste incompetenti (ma refer la 80% din bugetari din primarii, prefecturi, ministere etc).

  2. Foarte bun articolul. Felicitări domnule Vasilescu. Am aproape 50 de ani, și nu știu cum dracu se face, dar împotriva voinței mele, am inceput sa ii regret din ce in ce mai mult pe aia de dinaintea lui 89. Și aia furau, plecau în vest cînd vroiau, aveau case de vacanta, vile, se duceau la vânătoare, trăgeau chiolhane, se făceau că muncesc pentru popor, dar parca nu ne sfidau cu opulenta de-a dreptul faraonica că ăștia de azi. Noi îi știam, dar nu îi vedeam. Azi vedem toate javrele conducătoare peste tot: pe străzi, la munte, la mare, la televizor, pe internet, de zici că fac asta înadins. Acum a picat guvernul. Mare paguba in ciuperci! Se va schimba mamba cu tamba. Se vor schimba hoții între ei: unii vor face pauza de șaorma și cola, iar aia care vin la butoane plătesc un mic drept de autor primilor. Care schimbare? Cu aceeași oameni, cu același sistem, cu aceleași reguli de joc? De-aia trebuie să trăim fericiți azi, ca de mîine va fi din ce in ce mai rău. Hai să trăiți o mie de ani!

Dă-i un răspuns lui Jokel Lătrau Renunțați la răspuns

Comentariul tău
Numele tău