Cât de mic este pasul de la ”o chestie drăguță” la kitsch? Gusturile nu se discută, cu excepția gusturilor noastre. Adică, dacă vă place, aia e…, nu avem ce comenta. Noi comentăm doar gusturile noastre. Aici chiar avem o dilemă: sunt gusturile noastre îndoielnice sau ale peisagistului?

Spuneam acum câteva zile că ne-a plăcut ideea cu umbreluțele care să mai înveselească puțin centrul unui oraș gri. Nu este o idee originală, că doar nu avem asemenea capacități, dar a fost împrumutată cu succes. Dacă se temina totul aici, eventual câteva flori în plus prin zonă, chiar era ok, dar chelul a solicitat și tichie de mărgăritar.

A venit vreun ”meșterică peisagist”, care să bage și o mochetăreală. Cumva, trebuie să iasă ceva apropiat de celebrele carpete cu ”Răpirea din Serai”, ”Câinii pokeriști” sau ”Păunul”. Dar, cum spuneam, gusturile nu se discută. Se execută!

Cu totul alta este problema. Am spus ”un oraș gri”, dar am mințit cu nerușinare. La cât gunoi este în tot Ploieștiul, ne putem lăuda cu o paletă cromatică de invidiat. Mai conta un carcalete estetic pe pietonalul din centru? Și apropos de centru, nu aveți cum să nu cunoașteți starea jalnică a zonei pietonale din fața Galeriilor Comerciale și din fața fostului restaurant Ciocârlia. E bine să râmână așa, ca după bombardament, ca să se știe de unde am venit și încotro ne ducem. Să fie contrast! Ne amintim cu drag de fostul primar, în mandatul căruia au fost vopsite treptele de la Sindicate. Venea herr president și nu se făcea să vadă jalea din zonă. Tot jale a văzut, dar altfel. Bine că s-au schimbat oamenii, că aveam o catedrală fuchsia. Ferească Dumnezeu!

Ferească, ferească, dar uite că nu a ferit pasajul pietonal! Cârcotașii au și sărit repede: ”dar de ce nu puneți mochetă și peste gropile din tot orașul?”, ”dar de ce avem gunoi peste tot?” N-am văzut așa ceva… nimic nu ne convine! Ca să împăcăm pe toată lumea, știind că nu avem prea mulți bănuți în visteria locală, am zis să ne facem utili și să propunem ca atunci când se termină banii de mochetă, să luăm gunoiul și să îl tasăm în centru. O să iasă un covor de toată frumusețea, un carcalete de culori, dar să privim partea bună a lucrurilor: reciclăm în interes public și menținem linia peisagistică a acestei superbe urbe. Am zis!

Și am mai avea o sugestie, dacă ne permiteți: puneți repede pe SEAP un anunț de achiziție directă – ”Cumpărăm servicii de tuns gazon artificial, tip mochetă.” La cât de poluat e Ploieștiul, deși Garda de Mediu nu vrea în ruptul capului să recunoască, să nu vă mire că acest gazon artificial va suferi mutații genetice și va începe să crească. După aia… știți ce urmează: căpușe, șerpi, mame speriate, tați crizați. Mai bine mergem pe prevenție și punem anunțul ăsta pe SEAP. S-o găsi vreun amărât să onoreze comanda.

Hai, plimbare plăcută! Și nu vă luați după noi, că nu ajungeți nicăieri, nici măcar în centrul Ploieștiului. Aproape că am glumit (mai puțin cu gunoiul și gropile).

Cu drag, redacția