Taximetristul filosof “lovește” din nou: ”Nu știm să fim liberi, d-aia purtăm mască și asta va fi salvarea noastră”!

Nici nu apucasem să mă așez confortabil pe canapeaua din spate a mașinii și îndemnul său împunse rece aerul statut din interior: “Uitați-vă pe stradă, la oameni și spuneți-mi repede ce observați ?” zise el după ce porni către destinație. Privirea mi se întoarse într-un gest reflex spre geamul lateral, fără să am totuși intenția să schițez vreun răspuns.

Observam cu coada ochiului că își muta nerăbdător privirea în mod repetitiv de la mine către traficul din față, așteptând avid, un răspuns. Zâmbetul îi era încremenit pe buze iar ochii hâtri semănau cu cei ai unui unchi care obișnuiește să îi spună cimilituri nepotului favorit, punându-l în dificultate și îndemnându-l la dezvoltarea gândirii logice juvenile.

“Că sunt…triști ?”…răspunsei eu scremut și spre dezamăgirea lui evidentă, buzele i se curbară într-o parabolă convexă, apoi tăcu înțelept. În acel moment am simțit că aș fi preferat să îmi spună că sunt tâmpit. Insistai inutil pentru reabilitarea mea: “…că sunt…abătuți ?”

I se făcu mila de chinul meu vizibil și într-un târziu răspunse dar răspunsul lui mi se păru că sună a refren de melodie. În timp ce desena în aer cu mâna dreaptă, un arc de cerc, făcându-mă să mă îngrijorez pentru integritatea celorlalți participanți la trafic, “declama precum în tragediile antice”: “Nuuu domnuleee…toooți poaaarta măăăști !”

“Ei asta-i bună!” era cât pe ce să exclam eu dar replicai sec, privind în gol: “Cu toții o facem, nu ?”

“Păi nu…nu chiar cu toții. Ia uitați-vă mai către vest la toate națiile de pe-acolo. Veți observa că nu prea o fac, chiar daca regulile o impun. Oare de ce ?”

“Știu și eu, motivele pot fi multiple; de la convingeri personale până la nevoia de frondă față de sistem” încercai eu un răspuns coerent, căutându-mi neliniștit, locul pe canapea.

Răspunsul meu îi zbură efemer pe lângă auricule și muri înfipt în plafonul mașinii. Continuă nestingherit: “Domnule, îți spun eu, cu cât te îndepărtezi de vest și te apropii de est, cu atât oamenii sunt mai docili față de “sistemul” despre care spuneați mai devreme. Aici, în fostul “bloc comunist” am fost educați să fim așa, să respectam regulile impuse “de sus” și să nu cârtim în fața autorității statului. Desigur, mă refer la cei din generația noastră, care am prins acele vremuri. Păi să luăm englezul sadea, cu mentalitatea lui colonială, venit dintr-un imperiu care a dominat timp sute de ani o mare parte din mapamond din Ottawa până la Hobart. El a fost liber de când se știe, a trăit și a gândit liber, tatăl și bunicul lui la fel și tot așa în urmă…toți LIBERI. Liberi să vorbească, liberi să citească, să protesteze, să contrazică și mai ales, liberi să critice.

Păi spune-i tu englezului că de mâine nu mai e liber si ca daca nu se conformează, va suporta consecințele. Cine îl poate face să se transforme peste noapte din om liber în, în, în…” încerca sa caute un antonim și nereușind, îl adaptă rapid…”în om neliber !” apoi continuă la fel de calm: “Dacă te duci azi la Liverpool , vei vedea că mai mult de 30% dintre ei nu poartă mască pe stradă. Uită-te acum pe străzile noastre și spune-mi câți oameni vezi fără mască ? Niciunul domnule…îmi pare rău că trebuie sa spun asta dar eu cred că de data asta tocmai de aici va veni salvarea noastră, din faptul că nu prea știm să fim liberi și încă nu ne-a ieșit din obișnuință acest comportament.”

Priveam în continuare pe geamul mașinii, și încercam să refuz să cred ca tocmai aceste sechele ale unui sistem dictatorial în care trăisem ca nație să fie acum, de fapt, “salvarea” noastră. Nu puteam să fim atât de ancorați încă în aceste racile cripto totalitariste ce s-au reactivat acum, în mod involuntar, în sinele nostru.

“Dar despre cei care demonstrează în piață, ce spuneți ?” întrebai eu ca o precupeață…”marea lor masă  nu a trăit în acele vremuri. S-au născut liberi și nu știu să fie altfel decât liberi. Orice îngrădire a libertății lor este considerată constrângere și ca atare apar proteste !”

“Oare ?…zise el zâmbind și continuă: “Astea sunt proteste ? Domnule, știți cum le văd eu ?” și neașteptând răspunsul meu continuă: “Eu le văd ca pe o necesitate a lor de a-și satisface dorința de a fi alături de alții, de a se strânge din nou în grupuri, de a socializa cu alte ființe umane, de a fi umăr-la-umăr cu altcineva. Puțin îi interesează dacă adunarea va avea sau nu vreun rezultat imediat atâta timp cât nu sunt constrânși, de exemplu, să poarte masca (pentru că nici ceilalți din grup nu o fac) ori să intre în case la ora impusă de autorități. Dar mai ales pentru că astfel se simt pentru câteva ore…liberi. Și dacă vreți, pe lângă aceștia, mai sunt acolo și alte categorii. De exemplu categoria celor măcinați de teorii ale conspirației, care nu cred în nimic decât în propriile lor crezuri și orice îi înconjoară li se pare suspect și ocult. Mai sunt desigur și cei care s-au dus acolo să facă selfie-uri și live-uri, ca sa fie “cool” și să primească aprecieri pe net. Dacă veți crede că exagerez, urmăriți câte mâini din mulțime sunt ridicate, nu cu pumnul strâns în semn de protest ci cu telefonul în palmă. Și ar mai fi desigur și categoria celor dornici să revină pe stadioane, care nu sunt deloc puțini și care s-au dovedit de-a lungul vremii, că dacă vor pot fi și cei mai agresivi…și apropos de aceștia: domnule, îmi pare rău ca trebuie să revin iar la imperii dar constat pe zi ce trece cu mirare că cei ce nu cunosc istoria riscă să o repete.

Păi cum credeți dumneavoastră că a rezistat imperiul roman vreme de 1000 de ani, fără proteste din partea cetățenilor romani ? Cu “pâine și circ” domnule. Acolo, pe arene, era supapa de refulare a oamenilor. Acolo i se dădea vulgului posibilitatea să se dezlănțuie, să înjure, să huiduiască, să-și rupă hainele și să se agite până obosește. Acolo, pe arene, în mod organizat, astfel încât să nu îi ofere posibilitatea să o facă în piețe, spontan; pentru ca adunările de mase spontane domnule, îi derutează dintotdeauna pe cei care conduc. Păi, ia imaginați-vă cam cu cât i s-ar fi scurtat durata de viața comunismului în blocul estic dacă ar fi fost interzise meciurile de fotbal…bal…bal…bal ?” …îmi răsuna în urechi, ca un ecou, ultima silabă când coboram din mașina lui.

Aveam în gură un gust amar și nu era de la cafeaua de dimineață. Să fie oare de la propriile-mi noxe pe care le reinhalam prin mască ori poate de la discuția de mai devreme ?! Am zâmbit totuși la un gând: “chiar de-i amar sunt mulțumit că-l am și pe-ăsta !”.

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal

1 COMENTARIU

  1. Nu stiu de unde stie dansul ca cei din vest nu poarta masca. Eu cred ca o fac mai mult decat noi , daca nu din convingere macar de frica amenzilor care acolo nu sunt simbolice ca in Romania. Iar pe strada in Ploiesti sunt inca multi cetateni fara masca, sau cu ea sub nas, din pacate.

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău