Cum am ajuns să cumpărăm…nimic

Apar uneori pe retelele de socializare sau la unele televiziuni dedicate, imagini ale unori asa-zisi “creatori de continut”, niste convivi de ambe sexe, consumatori de oxigen sub forma unor pitiponci cu profil de ratuste si busturi artificiale care se fotografiaza in diverse ipostaze de presupusa plenitudine, incadrati de peisaje mirifice sau la bordul unor avioane private ori in cluburi de fite la bratul unor nimeni celebri. De ce credeti ca fac asta? Cum, nu stiti ? Pentru ca cineva “consuma” tot ce aceste persoane “livreaza” in spatiul virtual ori in eter.

Reteta de succes pentru afacerea de mai sus functioneaza aproximativ asa: Se ia una bucata vietate din categoria celor descrise mai sus, daca se poate cu un coeficient IQ comparabil cu cel al marimii de la pantof si se transporta pe o plaja exotica. Se creaza un portofoliu foto adecvat de catre una bucata “firma de publicitate (cu fotograf inclus)” iar in urma unei sesiuni de “brainstorming” organizata cu concursul nemijlocit al echipei de “experti in trending”, se arunca fotografia “perfecta” in spatiul virtual.

Daca totul se dovedeste a fi “un real succes”, incep sa ii caute “sponsorii” si odata cu ei contul din banca al “managerului”, se umple. In schimbul unui procent modic din suma totala incasata, persoana este trimisa, ramburs, spre incantarea acesteia manifestata neteatral, la un seminar demonstrativ cu sedinte sustinute de botox sau hialuron, investitie care, citez: “…acuma cu mastile asteaaa…”, nu mai poate fi admirata la adevarata ei valoare decat, exclusiv in modul expus mai sus.

Privitorul avid de senzational si pentru care dezideratul descris mai sus este cel suprem si intangibil, “cumpara” acea imagine si exclama: ” Wow, ce viata minunata trebuie sa aiba persoana aceasta si de ce locuri minunate se bucura domnia sa !”…Glumesc desigur, el nu se exprima asa… pentru ca el nu detine un astfel de limbaj. Da, dar ce detine eeel? Ei bine, el detine ceva nepretuit in ziua de azi si anume: “autoritatea suprema” a click-ului!…prin care ii confirma, cu toata convingerea, aprecierea sa…alaturi de un enunt doct si plin de elocinta, de tipul: “Ke misto iesti !”

Intr-o carte citita de curand, o autoare celebra de la noi, il parafraza foarte frumos pe Socrate, spunand: “Ne privim in oglinda cu ochi orbi !”. Este probabil, un alt fel de a spune ca ne place sa ne cream despre noi o imagine pe care ne-am dori ca altii sa o aiba despre noi.

Binenteles, creatorii retelelor de socializare, nu cred ca l-au avut ca model inspirational pe Socrate (sau…mai stii ?).  Acum, mai grav ca oricand, acea imagine a devenit bun de larg consum, unul adictiv. Dar oare, cine greseste cel mai mult: cel care “vinde” produsul sau cel care il “cumpara” ? Un comert mai profitabil si decat cel cu apa plata…

…Cum, nu stiati ? E simplu: Se ia apa cazuta din nori si filtrata apoi de sol, se baga in recipienti si se vinde la un pret per litru care in curand il va egala pe cel al benzinei. Asta da afacere ! Ei, bine…daca intamplator te afli la Monte Carlo sau la Dubai, in unele magazine poti identifica pe rafturi frumos randuite si sticle cu apa plata la 70 Euro/litra (nu n-ati citit gresit…”litra”, adica 250 grame).

Si da, exista cumparatori care contra modestei sume amintite mai sus, achizitioneaza 250 de grame de H2O, inconjurate adecvat de un recipient cu aspect “glamour” (adica o butelca din sticla, cu sclipici).

Dar sa lasam afacerea cu apa (element fara de care nu putem trai)…pentru ca pana si pe aceasta o intrece in mod detasat, cealalta afacere, cu iluzii lucioase (de care ne-am putea lipsi oricand).

Exista, cum spuneam, “vanzatori” si admiratori de iluzii si ceea ce e mai grav e ca exista apreciatori, “cumparatori” de iluzii. Cu alte cuvinte, acesti consumatori (nu putini la numar), contra unor clipe din viata lor (care ar fi putut fi minunate) si pe care le-ar fi putut petrece traindu-le altfel decat dedicandu-le terminalelor care le aduc internetul sub nas, “cumpara” dintr-un spatiu virtual, pe timpul si viata lor, continut iluzoriu de genul celui descris mai sus. Adica, vand crampeie din viata lor contra…NIMIC.

In acest rastimp, in eter, se difuzeaza reclame la conserve din ficat de rata fiert in vin cu stafide si ierburi aromate…pentru pisici albe cu blana perfecta si ochii verzi. Si asta doar pentru simplul fapt ca exista cumparatori pentru asa ceva.

Problema, n-ar fi nici asta una tragica daca simultan, undeva in lume, nu   s-ar stinge pe picioare din cauza foametei, copii nevinovati…Si cu aceasta ultima imagine in minte incerc sa constientizez de fiecare data faptul ca acea “autoritate suprema” pe care o detinem intr-un click, apasa intotdeauna pe degetul nostrum, precum o nestemata mult prea grea…

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău