De ce nu cred că tragedia de la școala Sfânta Vineri a avut vreo legătură cu purtatul măștii

1
19 October 2020, Hamburg: A mask is lying on the floor in the city centre. Hamburg has exceeded the warning level of 50 new infections per 100,000 inhabitants in seven days during the Corona pandemic. Photo: Daniel Bockwoldt/dpa,Image: 564496197, License: Rights-managed, Restrictions: GERMANY OUT, Model Release: no

Încă de la început țin să precizez că nu cred că tragedia de la școala Sfânta Vineri a avut vreo legătură cu purtatul măștii. Nu cred că situația ar fi fost alta dacă nu ar fi existat masca. Acolo problemele au fost mai grave și mai profunde, iar susținătorii anti-mască ar trebui să înceteze să mai profite de pe urma tragediei.

În ceea ce privește obligativitatea purtării măștii de protecție în școală, consider că vorbesc în cunoștință de cauză. Nu sunt o mamă de copil de 2 ani care vede la televizor cum sunt obligați copiii să poarte mască la școală și își dă cu părerea despre „botniță”. Sunt o mamă care are de a face cu toate cele trei tipuri de copii (sănătoși) care poartă mască: ciclul gimnazial, ciclul primar și copil mic și părerea mea este că masca își face treaba!

Da, am auzit de-a lungul unui an aproape întreg diverse păreri pro și contra. Am încercat să aflu ce gândesc cei care poartă mască în mod curent și purtau și înainte de pandemie (medici, asistente). De asemenea am fost interesată de posibilele alterări ale stării de sănătate cauzate de această mască. Nu mi-am pus problema psihologică a purtatului măștii și anume aceea că masca ne „depersonalizează”. Acest aspect este hilar în opinia mea. Personalitatea noastră nu stă în mască. Dacă cineva consideră că masca îl depersonalizează înseamnă că respectivul trecea oricum printr-o criză de personalitate și pre-pandemie, anterior purtării măștii.

Să luăm deci să analizăm pe rând dezavantajele și avantajele purtării măștii.

Dezavantaje…

Primul impact atunci când începi să porți mască este senzația de sufocare. Stând de vorbă cu cadre medicale am aflat că este doar o senzație. Plămânii funcționează normal, capacitatea pulmonară nu este afectată. Da, durează puțin până când organismul se obișnuiește, dar important este că un organism sănătos nu este afectat. Subliniez, sănătos!

Problema mare este la „ochelariști” (am 2 din 3 purtători de ochelari). „Nu văd nimic!”, este principala reclamație. Și, da, așa este. Cum măștile nu au întotdeauna sârma suficient de flexibilă pentru a se mula pe nas, de cele mai multe ori aburirea ochelarilor este inevitabilă. Așa că ștergem mai des ochelarii și… mergem mai departe încercând să nu călcăm în gropi.:)

Tenul este o altă problemă semnalată de copii. Din cauza măștii în combinație (fatală) cu pubertatea/adolescența, apar ceva mai multe coșuri decât în mod normal. Rezolvăm însă cu apă, săpun și tratamente specifice tenului acneic.

Deși disconfortul există, nu am întâmpinat proteste atunci când le-am introdus obligativitatea purtării măștii.

Să vedem acum avantajele…

Ca o glumă, aș începe cu lipsa găurii considerabile pe care o făcea în bugetul familiei achiziționarea rujului. Acest produs de machiaj a devenit aproape inutil.:)

Dar să trecem la lucruri serioase…

Lăsând la o parte ceea ce se vehiculează pe toate canalele de știri și nu numai: protecția anti-Covid, să analizăm puțin beneficiile „măștii școlare”.

Așa ca aproape orice părinte, la mine începerea anului școlar coincidea cu începerea sezonului de „muci, tuse, febră, nurofen, etc.”. Și așa o țineam din septembrie-octombrie până în mai-iunie. Dacă cei mari aveau simptome ușoare spre deloc, cu cea mică, încă de la vârsta de 3 luni, anul școlar o ținea cu „muci, febră, otite” și alte asemenea.

După vreo 3-4 vizite la pediatru, disperată de situație, pentru că abia o puneam pe picioare și în câteva zile o luam de la capăt, am întrebat doctorul: „E clar că ceva nu este în regulă cu organismul ei. Se îmbolnăvește prea des. Ce are???”. „Are frați mai mari în colectivitate, doamnă! Asta are! Nimic altceva!”.

Recunosc, am fost puțin circumspectă în fața acestui răspuns la vremea respectivă dar am continuat să tratez „muci, febră, otite”.

Uneori aveau și cei mari episoade de răceală, dar mai rare decât cea mică. Și subliniez faptul că regulile de igienă au fost respectate întotdeauna: ai venit de la școală, te-ai schimbat de haine și te-ai spălat cu apă și săpun.

M-am convins de adevărul spuselor doamnei doctor abia când a venit pandemia și copiii cei mari au avut perioade când au mers fizic la școală. Masca a funcționat!

În martie se face un an de când am cam uitat ce înseamnă răceală, otită și muci. Am uitat ce înseamnă să le dai copiilor medicamente „fără număr”, am uitat ce sunt vizitele la pediatrie. Și, țineți cont că septembrie, octombrie și parte din noiembrie 2020 cei mari au fost fizic la școală. Acum, de aproape o lună, unul din 2 este prezent fizic la școală cu clasa completă. Și eu nu mai tratez „muci, febră, otite”. Dacă eu cred că masca a avut un rol în toate astea? Da, a avut cu siguranță!

Educația de acasă și masca la copii

„Copilul meu plânge când ieșim afară pentru că trebuie să poarte mască! Nu îi înțelege rostul și nu îl înțeleg nici eu!”, spunea o mamă a unui copil de 4 ani prin luna aprilie 2020. Și acesta era doar începutul…

Au urmat luni de zile în care am auzit/citit (în special pe Facebook) cât de nenorociți sunt copiii noștri mici, care trebuie să poarte mască, săracii de ei. Cât de nenorociți sunt copiii noștri mari, care nu pot respira din cauza acestei măști. Cât de nenorociți suntem noi, adulții, cum ne depersonalizăm prin purtarea unei măști inutile…. Și alte asemenea.

În luna aprilie a aceluiași an, mezina noastră avea 2 ani și 4 luni. Și purta mască. Nu o dădea jos decât dacă i-o dădeam noi. Știa că nu e voie să ieșim fără. Și avea nici 2 ani jumătate…

Părerea mea este că refuzul copiilor mici de a purta mască este cauzat în principal de atitudinea negativă a părinților față de această practică. Copilul tinde să facă ce face părintele, și, în plus, face totul cu atitudinea acestuia. Da, indiferent dacă ne place sau nu, copiii ne imită.

„Of, mami, săracul de tine, trebuie să îți pun botniță!” versus „Trebuie să punem mască pentru a ne fi bine. În plus, astea sunt regulile!”. Ce credeți? Cum percepe copilul cele două mesaje? Finalitatea este aceeași: purtarea măștii. Ce mesaj transmiți copilului? Cu ce îl ajuți insuflându-i senzația de chin? Nu este mai bine ca, prin educație și prin însăși atitudinea ta, să îl înveți să fie responsabil și să respecte regulile?

Noi nu am avut nicio problemă cu a ne convinge mezina să poarte masca pe toată perioada de început a pandemiei. Chiar și acum, la 3 ani împliniți, stă să îi punem mască atunci când intrăm în orice incintă. În aer liber o lăsăm fără. Îi punem mască nu pentru că ne obligă legea ci pentru că noi considerăm că este spre binele ei.

Da, știu, îmi vor sări în cap toți adepții curentului anti-mască. În opinia lor îmi chinui copiii. Fiecare are dreptul la o părere, așa cum fiecare are dreptul să îi insufle propriului copil ce principii dorește. Așa că… să sară.

„Cum oare vor ieși copiii noștri din această perioadă traumatizantă de purtare a măștii?”, se întreba o mamă a unui copil de clasa I prin luna septembrie a anului trecut.

Părerea mea este că ai mei copii vor ieși din această perioadă mai responsabili!

Cei mari știu deja că masca nu o poartă neapărat pentru ei (deoarece, fiind copii sănătoși, sunt posibili asimptomatici) ci pentru cei din jurul lor: bunici și persoane vulnerabile. În plus, toți trei cred că vor învăța că trăim într-o societate care se bazează pe reguli, iar regulile trebuie respectate. Și nu e un lucru rău…

Dădăceala și formularul de exprimare a consimțământului

Așa cum probabil au primit mai toți părinții, și eu am primit de la școală să completez „Formular de exprimare a consimțământului”. Ba eu am primit chiar două bucăți… =))

Conținutul este destul de simplu: „Subsemnatul… bla-bla… îmi exprim consimțământul pentru testarea antigen rapidă a copilului meu de către personalul medical, în condițiile în care prezintă simptome sugestive COVID-19… bla-bla…”. Și urmau două variante: „doar în prezența părintelui/tutorelui legal” și, cea de-a doua, „în absența părintelui/tutorelui legal, la recomandarea personalului medical”.

Am completat pentru ambii copii și am bifat căsuța corespunzătoare celei de-a doua variante. Așa mi s-a părut firesc. Adică, după ce că în cazul mai sus menționat se creează un pic de haos și panică, hai să nu le dau un motiv în plus de trepidații: „Aoleu, trebuie testat copilul și părintele e la job și nu are cum să ajungă la școală să îl țină de mână în timp ce doamna asistentă îi bagă un băț în nas!”

Surpriza mea maximă a fost după ce am văzut că majoritatea formularelor completate (au fost și părinți care au refuzat completarea acestuia) aveau bifată prima căsuță. Atenție! Nu vorbim de părinți ai unor copii de clasa 0, care sunt la început, nu sunt obișnuiți cu școala și sistemul și se pot panica repede. Vorbim despre părinți cu copii de la clasa a-III-a în sus, vorbim despre părinți ai unor copii sănătoși de 9-10-12-14 ani! Vorbim despre părinți ai căror copii fumează la colț de stradă dar trebuie ținuți de mână atunci când vine doamna asistentă să le bage un băț în nas. Pe bune?!?!?

Ce transmiți tu, ca părinte, copilului tău? Că nu ai încredere în școală și în sistemul sanitar din acea școală, logic, nu? Și atunci atitudinea copilului care va fi? Aceeași!!

Nu mai vorbesc de cei care nu și-au dat consimțământul deloc. Stăteam și mă gândeam, oare în cazul lor cum se procedează? OK, copilul lor prezintă simptome sau a intrat în contact cu o persoană confirmată, părintele nu și-a dat acordul cu privire la testarea copilului, ce se întâmplă oare în acest caz?

Și ne mai mirăm de ce copiii noștri au atitudinea pe care o au față de școală, cadre didactice și personal auxiliar. Dar acesta este un alt subiect în care nu intrăm astăzi.

Așa că mă opresc aici!

Știți, istoria se repetă. Nimic din ce se întâmplă acum nu este nou. Au mai fost pandemii, cea mai recentă Gripa spaniolă din 1918. Exact ca și acum a existat și atunci un curent anti-mască. Exact ca și acum, teoriile au circulat, dar, într-adevăr nu cu viteza și la amploarea de acum pentru că atunci nu exista internet…

S-a văzut și atunci, și acum, ce urmări a avut relaxarea timpurie. Din fericire pandemia actuală nu este atât de periculoasă ca gripa spaniolă. Acesta este norocul nostru.

La fiecare aproximativ 100 de ani omenirea este lovită de câte un val din acesta, care va trece însă. Așa cum au trecut toate. Dacă am învățat ceva sau nu din istorie, sincer, nu cred. Așa că suntem condamnați să repetăm greșelile trecutului „over and over again”!

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

1 COMENTARIU

Dă-i un răspuns lui Adrian Renunțați la răspuns

Comentariul tău
Numele tău