Într-o omenire în derivă, ies în evidență trumpi, șoșoci și cumpănași. Ce au în comun?

Este suficient să ”răsfoiți” presa, chiar și pe cea serioasă, pentru a observa că acești ”idoli” țin prima pagină.

Omenirea pare să-și pierdut busola. Pandemie, isterie, sărăcie, lipsă empatie și tot ceea ce mai simțiți pe pielea domniilor voastre, zi de zi, deja de ani buni. Doar la modul declarativ se dorește binele omenirii, pentru că rezultatele se văd.

Politica nu a fost niciodată dusă după Biblie, dar parcă prea a ajuns să fie doar oglinda unor grupuri de interese, pe agenda cărora nu se mai regăsește OMUL. Minciuna, manipularea, maximizarea profitului din orice sunt instrumentele de lucru în toate societățile lumii, oricât de frumos își împachetează fiecare ”bunele intenții”.

Și toate au o consecință: nemulțumirea maselor. Este terenul fertil pentru apariția unor personaje care au un simț fantastic, care imediat speculează o nemulțumire în interes propriu, ridicându-și astfel cota generatoare de profit. Asocierea din titlu nu este întâmplătoare. Îi știți deja, îi vedeți pe primele pagini, sufocă rețelele de socializare. Comportamente contradictorii, dar foarte bine studiate, atitudini intrigante pentru unii, dar mesianice pentru alții, pentru cei mulți și nemulțumiți. Supape de refulare pentru propriile neputințe, idoli de carton, formatori de opinie, coagulanți ai visatelor schimbări, ai unei vieți noi.

Ceea ce fac acești indivizi se poate numi furt de iluzii. Cumva, speranțele oamenilor trebuie să aibă puncte de sprijin, nemulțumirile lor trebuie să fie centralizate și exprimate, iar astfel de personaje știu cum să o facă. Unii se bazează doar pe abilitățile native, alții le cultivă, dar toți reușesc să capteze atenția.

Pot și trebuie să fie contracarați? Și da… și nu. Pe de o parte, te uiți cum în paralel nu se mai ridică și nu sunt promovate valori. Asta e partea cea mai tristă – lipsa alternativei. Pe de altă parte, faptul că astfel de personaje există nu-i tocmai rău. Este șansa oamenilor normali să se trezească, să înțeleagă ce se întâmplă și să-și creeze alternative. Poate că e momentul să nu se mai ia lumină de la ”aparent tâmpiți, dar șmecheri”.

Un exemplu concret: dacă marile partide din România, PNL, PSD, USR-PLUS, ar fi înțeles că nu sunt pe drumul cel bun, nu ar fi apărut o formă fără fond, dar cu pretenții de metal prețios. Dar nu au înțeles și se pare că nici acum nu sunt capabile să o facă. Să aduni voturi maxim o treime din treimea prezentă la vot, iar tu, politician român, să crezi că ești pe calea cea bună, asta înseamnă să fii lipsit de creier. O să vină ziua, nu peste mult timp, când 8 procente vor fi 25, 50… Amintiți-vă de Germania nazistă, de Italia lui Mussolini. O să vă amintiți de scenele de ieri, din SUA. O să vă amintiți de zilele în care puteați face ceva, dar ați lăsat nemulțumirile să se inflameze, dând posibilitatea unor specimene să devină simboluri. Nu e vreo profeție de bodegă, ci doar istorie repetitivă.

Consecințele diferă în funcție de idolii pe care îi alegem. Unul poate să se trezeazcă cu un copil abuzat sexual/psihic de un psihopat, unul poate să creadă că a votat pentru un viitor mai bun, deși aici am cam furat-o cu toți pe care i-am ales, altul crede că s-a închinat la Licuriciul corect. Falși profeți, falși profesori online, falși președinți… și mai sperați la un viitor adevărat?