Dracul chiar este negru și zgâlțâie ușa primăriilor! Despre administrația publică locală în 2021

Prima observație: pe 06 decembrie vor avea loc alegerile parlamentare; este și bine, este și rău.

Pe de-o parte, fără alegeri generale, starea de instabilitate și chiar de ilegitimitate politică va continua; astăzi, Guvernul acuză Opoziția că nu poate face mare brânză pentru că majoritatea parlamentară ar fi în în mâinile Opoziției; la rândul ei, Opoziția susține că nu mai posedă majoritatea, altfel ar fi dărâmat Guvernul!

Pe de altă parte, este rău pentru democrație și pentru reprezentativitatea necesară unei legitimări a viitoarei puteri să organizezi alegeri într-o perioadă când pandemia bântuie crunt: prezența la vot va fi atât de scăzută încât este cel mai probabil să avem un Guvern al unei majorități de 51% din cei 30-40% cel mult care se vor prezenta la vot, adică țara va fi condusă în numele a doar 15-20% dintre cetățenii săi! Dar, cum spuneam, vom avea alegeri.

A doua observație: indiferent de cum prezintă cifrele unii sau alții, distorsionate de campania electorală (de la optimism aproape deșănțat în tabăra Guvernului la pesimism catastrofic în cea a Opoziției), realitatea este că nu stăm bine deloc; nici noi, nici alții; noi mai rău decât alții.

De bine, de rău, finalul de an va trece fără convulsii evidente din punct de vedere social. Mai sunt ceva rezerve în buzunarul românilor, speranța – întreținută obsesiv de Președinte că uite, vaccinul este după colț, vine acușica și gata cu problemele, ne întoarcem la duduială economică – mai colorează și ea obrajii poporului, vine Moș Nicolae, Moș Crăciun, Revelionul, cu restricții sau fără oricum este rost de ceva vin pe masă și nu de ieșit în stradă, presa tace cuminte…

Necazurile adevărate vin prin ianuarie-februarie, când începe să se vadă fundul sacului și când dimensiunea adevărată a crizei economice generate de pandemie va fi evidentă. Încasări mici la buget, o rată a datoriei externe mare, cheltuieli bugetare pur și simplu nesustenabile (vezi mai jos); banii europeni de care acum se face atâta caz, celebrele 80 de miliarde de euro, se îndepărtează precum

Fata Morgana (deocamdată nimic precis nu este stabilit la Bruxelles, în afara principiilor și chiar după ce se va ajunge la consens va trece apă pe Dunăre până să vină banii efectiv, câți vor veni, că nu ne dă nimeni un sac să scoatem din el după pofta inimii ci doar pe proiecte pe care deocamdată nici nu le avem), șomajul, camuflat acum prin măsurile de susținere, va primi acte-n regulă, vaccinarea se va tot îndepărta și va întinde răbdarea celor cuminți.

Ca să ne înțelegem: ÎN 2021 TOATE VENITURILE STATULUI NU VOR FI SUFICIENTE PENTRU ACOPERIREA CHELTUIELILOR CU SALALRIILE ANAGAJAȚILOR BUGETARI (PROFESORI, SISTEM MEDICAL, APARAT ADMINISTRATIV, ARMATĂ, SRI, JUSTIȚIE ETC.) ȘI A PENSIILOR DE TOT FELUL! N-o spun eu, o spun datele oficiale de la Comisia Europeană (DESCĂRCAȚI DOCUMENTUL DIN FINAL).

În aceste condiții înseamnă că nu vor fi bani pentru nici pentru cheltuielile de funcționare ale statului; despre investiții nici nu poate fi vorba! Rămâne soluția acoperirii deficitului bugetar prin împrumuturi însă și aici se îngustează marja de manevră: deja suntem la 45% din PIB, ne împrumutăm la dobânzi absolut uriașe, ratingul este la un pas de „junk”!

Un acord cu FMI, pentru un împrumut cu dobândă mică – și pe care este foarte posibil să ni-l refuze oricine altcineva – vine la pachet cu condiționalitățile de echilibrare a bugetului, mai pe șleau, cu restrângerea cheltuielilor bugetare.

Cum spuneam, încasările din taxe și impozite n-ajung nici pentru salarii și pensii, așa că de unde economie? N-ai oricum bani de investiții, ca să zici că tai de acolo; tai dintr-un singur loc: din salalrii și din pensii. Este logică simplă, doi plus doi fac patru, nu tratat de economie…!

Acestea sunt datele. Bun, adică foarte rău! Dar ce credeți dumneavoastră, că Guvernul, indiferent care va fi acela după alegeri, va tăia salariile angajaților din aparatul central? Sau că se va atinge de numărul și de banii celor din agenții, consilii de administrație, RAAPPS, de pensiile speciale, de veniturile și facilitățile de care profită o mulțime de alte sisteme publice umflate peste poate, numeric șin venituri?

Nu, dragii mei, acolo este interzis să se umble! La sistemul de sănătate nu se poate umbla, că medicii sunt eroii pandemiei și cum ar fi să te iei de eroi (plus că-n secunda doi jumătate pleacă afară)? La bugetul Armatei nu (angajamente luate, chestii, SUA, NATO, treburi complicate…)! Și tot așa…

Ce rămâne de tăiat? Pe la profesori, că și-așa școala se face-n dodii și dăscălimea este responsabilă și… rupere pe bugetele administrației publice locale. Simplu, dur, eficient și la obiect. Oricum, cu sacii deja în căruță, viitorul Guvern și Parlament nu mai au nevoie de primari decât peste patru ani și până atunci mai vedem, mai discutăm, mai uită românul, o mai da și Doamne-Doamne să fie ceva mai bine… Ori vor tăia otova salariile celor din local (garnisit și cu ceva, din ăia mai amărășteni din central, să pară treaba echilibrată), așa cum a făcut-o și domnul Băsescu, ori vor înjumătăți numărul angajaților, ori și una și alta!

Nu vă fie de glumă, chiar pot să le facă pe amândouă: vor comasa unitățile administrativ-teritoriale „ineficiente economic” și vor reduce astfel numărul angajaților din local iar pentru cei rămași vor pregăti o curea cu multe găuri ca să poată fi strânsă bine! Credeți că, după tragedia de la Piatra-Neamț, presa a descoperit de capul ei „ineficiența care domnește” în local? Uitați-vă că deja este un curent, o campanie pe tema asta și cred că se va accentua în perioada următoare, pregătirea terenului ca să zic așa…

Prin urmare, peste administrația publică locală se va abate furtuna iar primarii, ca să mai dreagă și câte ceva prin obștea lor, că timpul trece repede și acușica vin iar alegerile, n-au altă soluție decât fondurile europene (astea existente, pe exercițiul financiar curent) și drămuit cheltuielile de funcționare; digitalizarea poate însemna un ajutor real pentru reducerea cheltuielior și pentru eficientizarea proceselor administrative, măcar cât să le țină în picioare pe fondul lipsei întrevăzute de personal și a demotivării celui existent.

Problema este că digitalizarea este prea puțin înțeleasă și, cel puțin deocamdată, este mai mult un debușeu pentru „soluții informatice” enorm de scumpe și de o eficacitate cel puțin îndoielnică.

Lipsește și tehnica, este veche și insuficientă (am văzut PC-uri de acum 10 ani, cu XP-ul instalat!) și cel mai grav, mulți funcționari publici sunt „în relații puțin cordiale” cu calculatorul! Cu ce și cu cine să faci revoluția digitală?! Dacă nu se întâmplă vreo minune, România, oricum mereu întârziată, va rămâne de căruță (la propriu!); în interior, cel mai afectate vor fi comunele, deja mult în urma progresului tehnologic pe care-l presupune administrația secolului al XXI-lea față de orașe și mai ales față de municipii. Nici nu văd vreo mobilizare, vreo evaluare reală a necesităților, corelată cu cea a soluțiilor IT, vreo aplecare asupra a ceea ce înseamnă automatizarea proceselor cu ajutorul computerului și a instruirii personalului.

Deja există o falie între cetățeanul din ce în ce mai obișnuit cu serviciile on-line și administrația care nu-i oferă informație, servicii, acces digitale. Cu timpul, această falie se va accentua, pe măsură ce are loc schimbul între generații. Vă dau un singur exemplu, spune tot, l-am mai spus: astăzi, 2020, mai sunt încă între 500 și 600 de comune care nu au pagină web!!! Mai are rost să vorbim despre digitalizare?!

Nu sperii și nu cobesc. Chiar cred că dracul este negru și bate-n ușa primăriilor! Rămâne de văzut care scapă cu ușa-ntreagă anul viitor!

editorial – Mircea Matei

DESCARCĂ DATE COMISIA EUROPEANĂ

Ai un pont? Contactează-ne pe WhatsApp la: 0726.221.596