Melteanul, înghețata și… abia așteptăm să vă întoarceți de unde ați venit la începutul pandemiei

1

Sâmbătă seara, bântuiam printr-un supermarket din Ploiești, cumpărând diverse. Lume de tot felul, ca într-un supermarket…

Printre altele, aveam sarcină să caut înghețată cu nuci. Bine că nu trebuia să iau de zmeură, că mă nenorocea Dana Budeanu. O zăresc în vitrina frigorifică (înghețata, nu pe Dănuța) și… aștept. Aștept, pentru că un cetățean în șlapi trăsese coșul în dreptul vitrinei, să nu cumva să îi fure cineva cumpărăturile încă neachitate. Știți… boala românului să târască după el un coș, de cele mai multe ori blocând accesul printre rafturi.

Mă sprijin pe coșul meu și aștept… Purta o discuție elevată cu doamna care îl însoțea:

”-Auzi, fă, da’ asta nu e bună? Mori dacă bagi cu fistic?”

Oarecum jenată, dar obișnuită cu prostul din dotare, îi răspunde:

”- Vreau cu fructe de pădure! Te rog!” (Acel ”te rog” picase precum coerența lui Vela în timpul pandemiei).

”- Bine, fă, caut, că de la fructe de pădure nu te faci cât o vacă…”

Tricoul mulat peste burtica de somalez, în acord stilistic cu șlapii de firmă, l-au făcut să se miște cu agilitate și să găsească înghețata cu inconfundabila aromă de fructe de pădure, atât de rârvnită de consoarta bombardierului.

”- Ce nu fac io pentru proasta mea… Uite, fă, să bagi în tine până crăpi!”

Ea a întors capul, i-a zâmbit și l-a încurajat să închidă capacul vitrinei frigorifice, în ideea în care și alt prost ar fi dorit o înghețată în formă solidă, nu o băltoacă.

” – Închide și tu frigiderul ăla, că în Spania nu-l lași așa!”

” – Da’ de ce, fă? Suntem în Spania și nu știu io? Suntem încă la sărăciile astea, dă-i în…”

S-au înderptat către casa de marcat. El spijinit pe mânerul, coșului, ea chinuindu-se să pună produsele din coș pe banda casei.

Am tras oarecum nervos capacul vitrinei frigorifice, uitându-mă fix în ochii melteanului, care se prinsese că îl priveam insistent, deloc prietenos, deși nu e civilizat să fac așa. Casa de marcat este chiar lângă vitrinele frigorifice. A întors apoi capul și așa a rămas până a achitat.

Dus a fost și sper să se deschidă mai repede granițele.

Eram deja la casă și aud o altă voce feminină, din zona vitrinelor:

” – Închide și tu geamul ăla, că răcește înghețata!”

Am întors capul, zâmbind din spatele măștii. Ășta nu avea șlapi, nu i-a vorbit urât, s-a conformat și a închis vitrina, dar nu am avut cum să nu remarc tricoul negru, cu o cruce imensă din paiete sclipicioase, deasupra crucii scriind Jesus.

Gizăsss, domnul Iohannis, domnul Orban, domnul Dumnezeu… cineva să reia libera circulație, pentru ca România să fie decontaminată, fie și parțial!

*Menționez că nu este o părere generalizată despre cei care s-au întors în țară, în perioada pandemiei, bombardierii fiind totuși minoritari. Să nu înțelegeți că minoritar face referire la etnie, pentru că aceștia erau români 100%. Am considerat necesare aceste două precizări, întrucât oamenii normali, de bun simț, nu merită să fie asociați nici în glumă cu specimenele în cauză.

Fotografia are caracter ilustrativ și a fost aleasă pe bază de sclipici.

*Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596

1 COMENTARIU

  1. din pacate, sunt ai nostri. speram ca daca pleaca, se vor cizela pe acolo pe unde se duc..? Sau macar sa aiva äia grijä de ei, ca noi nu putem.
    Am avut timp sa ne pregatim, multi ani cat au fost plecati, tot noi ar trebui sa ne gasim si solutiile, apropos de discriminare si alte politically-corect filozofii, proasta purtare, abaterea civica sau penala, trebuie corectata si pedepsita.
    Hai sa fim mai uniti in a le spune sa inchida usa, sa-si ia gunoiul, etc.

Publică aici opinia ta

Comentariul tău
Numele tău