Trăiască fratilii meu, Cecereu! Păi… nu ne scapă el de miliție?… O reparație morală pentru Spartakus, idolu’ femeilor, care ar merita și pensie specială

3

Cuantumul amenzilor aplicate pe perioada stării de urgență este uriaș și ilegal. Sunt două realități care urmează să producă efecte pe termen lung în societate. Cine-s vinovații pentru situația halucinantă în care ne aflăm?

Scurt istoric: Președintele României decretează starea de urgență pentru o lună, pentru ca apoi să o mai prelungească încă o lună, motivând necesitatea protejării populației în fața unui virus considerat a fi foarte periculos pentru sănătatea și chiar viața oamenilor.

Restricțiile de mobilitate prevăzute de ordonanță nu ar fi putut fi aplicate, dacă nu ar fi existat coerciția. Din acest punct intervine discuția despre cuantumul amenzilor. Inițial, amenzile pentru persoanele fizice care încălcau prevederile ordonanțelor militare erau de la minim 100, la maxim 5.000 de lei. S-a considerat că nu erau ”de speriat”, așa că au fost majorate, de la 2.000, la 20.000 de lei. În cazul persoanelor juridice, amenzile ajunseseră de la minim 10.000 de lei, până la maxim 70.000. Conform legii, cei care plăteau în maxim 15 zile, achitau doar jumătate valorile amenzilor.

Ca impresie generală, după cele două luni, românii au dat dovadă de înțelegere și civilizație. Îmi place să cred asta și sper să rămân cu această impresie. Că s-au speriat de virus, de amenzi, de dosare sau pur și simplu au simț civic, cei mai mulți au respectat legile, chiar dacă a fost frustrant, uneori umilitor, chiar dacă s-au înregistrat pierderi materiale semnificative.

Zglobii din fire, 310.000 de români au colecționat amenzi în valoare totală de 120 de milioane de euro. Nu vă imaginați că suma s-ar fi strâns la buget, din două motive: unii nu aveau de unde să achite, alții nu aveau de gând. Bineînțeles, au fost comise și abuzuri în aplicarea acestor amenzi, multe dintre ele fiind atât de evidente, încât și un aspirant la școala de poliție s-ar fi rușinat, mai ceva decât ar fi făcut-o o fată mare, care s-a rătăcit pe un site pentru adulți, absolut întâmplător, deși se afla în căutarea unei rețete de tartă cu vișine.

Au fost însă minoritari cârnăciorii pe care uniforma nu putea să-i mai încapă, cei care au profitat de micul lor moment de glorie și putere potențată de ordonanță, dorind să facă uitate episoadele când erau ”proștii clasei” sau pe cele traumatizante de la prima întâlnire cu aspirații erotice, atunci când viitoarea parteneră căuta prin posetă o lupă. Nu întrebați de ce. Cert este că au fost minoritari abuzatorii, cei mai mulți polițiști onorându-și statutul și uniforma.

Știu, o parte a populației a început să-i urască la grămadă, ceea ce e profund incorect. Au început și disensiunile adevăraților polițiști cu cei de la locală, potențate și de gazul aruncat pe foc de ministrul Vela. Aveam nevoie și de puțin circ, pentru că viața în izolare trebuia animată.

Au urmat scene pe gustul publicului, cu bombardieri rupți de foame, care scoteau sabiile răzbunării, obligatoriu făurite din ”haur”, dar peste care veneau mascații, în scopuri de make-up la domiciliu, că tot erau închise saloanele de înfrumusețare. Faptele de vitejie iscate din spirit de frondă se terminau invariabil cu ”Âmi cer skuze la domni polițiștii, care e oameni buni!” Metoda de pus bombardierii cu botul pe labe a funcționat, aceștia fiind ținuți bine în frâu. Și nu amenzile i-au speriat, cât faptul că nu le puteau vedea zâmbetul celor care-i păruiau, din motive de cagulă. Fenomenul atât de periculos pentru societate a fost controlat foarte bine.

Apare acum problema legalității majorării amenzilor. Era sau nu oportună? Dat fiind faptul că maximul amenzii ajungea la 5000 de lei, cred că era suficient. Se încadra perfect în lege și nu era necesară sperietoarea cu 20.000. Nu plăteau ei nici în prima variantă… Un bătut în cap din guvern a comis-o, fără să consulte juriștii din dotare, care i-ar fi spus că măsura majorării este atacabilă. Așadar, guvernul a comis o ilegalitate. Pfff… cum sună asta…

Cu 9 zile înainte să expire starea de urgenţă, Curtea Constituţională a decis că ordonanţa prin care guvernul a mărit amenzile în ultima lună, până la 20.000 de lei, este neconstituţională. Neconstituţionale sunt doar acele amenzi cu valoarea cuprinsă între 2.000 şi 20.000 de lei, care s-au dat de la 1 aprilie până acum, prin ordonanţa de urgenţă a guvernului. Cele date de la instituirea stării de urgenţă, de pe 16 martie până pe 1 aprilie, cu valoarea cuprinsă între 100 şi 5.000 de lei, rămân valabile.

L-am auzit pe Raed Arafat spunând că ceea ce a făcut CCR-ul este o mare greșeală, întrucât putea să mai aștepte, nu să schimbe regula în timpul jocului. Păi, domnule Arafat, cine a început? Nu voi ați schimbat regula în timpul jocului? Nu trebuia să verificați dacă e legal, constituțional în speță? V-ați pus singuri într-o situație mai mult decât penibilă, iar acum vă faceți vinovați de consecințe.

Care sunt consecințele? Principala și cea mai gravă este decredibilizarea autorității, urmată de disoluția acesteia. Ce spune ”bombardierul”? ”Da, bravo, mă! Păi nu ne-am picurat noi pe statul român și miliția lui? Cu boltă, să moară familia mea! Trăiască fratilii meu, CECEREU!”

În mintea lui de cercopitec, bombardierul știe că va câștiga în instanță, asta dacă nu trece deja proiectul ALD-PSD-Pro România, care anulează aceste amenzi. Panarama politică este deja obișnuită în România, fie în rândul puterii, fie în cel al opoziției. Bombardierul se va întoarce fericit pe stradă, știind că poate să facă ce vrea mușchiul lui, când vrea mușchiul lui. Să vedeți că o sa mai fie și victimă, cerând și despăgubiri.

S-ar fi ajuns aici, dacă eram conduși de oameni cu cap? Iată ce a declarat premierul Ludovic Orban, după aflarea deciziei CCR: ”Ca și în alte decizii luate de actuala CCR, în perioada lui Dragnea, și decizia asta arată că actuala CCR e de partea celor care încalcă legea, care încalcă reguile, sancționând pe toți cetățenii corecți, care au respecat reglementările, regulile impuse în perioada stării de urgență.”

Că CCR e praf, asta știm deja, doar că, CCR nu ar fi avut ocazia să iasă iar la rampă, dacă echipa domnului Orban nu i-ar fi dat ocazia. Repet, o simplă consultare a unor specialiști ar fi prevenit situația extrem de periculoasă în care ne-au pus autoritățile. Dar nu și nu, guvernul a zis ”Batman, Batman, amenzi, călăreală, sperietură, pompierism ieftin, impresie artistică!” Na, acum mirați-vă de ce se va întâmpla…

Și ca să fie treaba dusă până la capăt, proști sunteți dacă nu-i dați lui Spartakus pensie specială.

*Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596

3 COMENTARII

    • Dacă pretindem că suntem (sau vrem să fim) stat de drept , reprezentanții puterii nu au căderea de a critica CCR și deciziile pronunțate de această . Dar dacă fiecare ..are dreptatea lui ( sau cum o vede el) atunci nu m-ai putem pretinde că suntem stat de drept . Într-un stat de drept puterile statului se respectă și conlucrează . La noi …e fiecare cum vrea mușchii săi ..

      • Cred ca tu agreezi statul de „drepti” si nu de drept.Este evident ca CCR si avocata „diavolului” instiga la nesupunere civica .Dar voi astia de stanga o dati de gard dupa cum va dicteaza „enteresele” A plecat Tudorica si nu mai aveti avocat sa arata prostimii ca albul e tot negru !

Publică aici opinia ta

Comentariul tău
Numele tău