Am fost în Mimiu. Să bagi mascații printre ei și să treci cu elicopterele reprezintă soluții de moment. Problema gravă se va extinde din astfel de zone

Cartierul ploieștean Mimiu este problematic dintotdeauna. Oameni săracii, în majoritate de etnie romă, reprezintă adevărate butoaiele de pulbere, așa cum sunt în aproape fiecare oraș mare din țară.

Dacă tratăm problema superficial, vom suporta consecințele în foarte scurt timp. Componența pestriță a populației generează probleme serioase pentru întreaga comunitate. Puțini au locuri de muncă, ceea ce este admirabil pentru ei. Chiar dacă obțin venituri mici, merg totuși la muncă.

Sunt însă în minoritate pe lângă cei care nici măcar acte nu au. Unii au fost plecați în afara țării, fiindu-vă cunoscute modalitățile prin care și-au câștigat existența. Nemaiavând ce face, s-au întors. Resursele s-au epuizat rapid și au început conflictele între ei. Pe de o parte vor să-și demonstreze supremația, stabilind reguli și ierarhii, pe de alta caută forme de supraviețuire.

Așa apar imaginile pe care le-ați tot văzut în ultimele zile, în mai multe localități din țară, inclusiv din cartierul ploieștean Mimiu. Mai întâi se ceartă și se bat între ei, apoi cu forțele de ordine, în final ajungând ca aceste conflicte să treacă de granițele cartierelor lor.

Le este foame. Și dacă ar vrea să se angajeze, deși nu vă faceți iluzii că mulți doresc, nu ar avea unde. Este o realitate pe care nu o putem ignora. Polițiștii, jandarmii și militarii îi pot ține o perioadă sub presiune, avertizându-i că nu le este permis să iasă din case, să facă ce vor, însă cu foamea, cu lupta pentru supraviețuire nu te pui. Vor trece peste calea ferată și vor ajunge în oraș, în special în cursul nopților. Am discutat cu polițiștii prezenți la acțiunea de ieri și sunt conștienți că asta urmează să se întâmple, deși sunt mobilizați și vor face eforturi să prevină fenomenul.

În aceeași măsură, cei care ne citesc ne transmit mesaje de îngrijorare. Toată lumea este conștientă că amenzile nu folosesc nimănui, că nu vor fi plătite niciodată și nu aceasta este calea de rezolvare a problemei. De cealaltă parte, dincolo de astfel de cartiere, societatea în ansamblu are probleme grave. Cu fiecare oră care trece se instalează neîncrederea, teama pentru ziua de mâine, sărăcia.

Oamenii se tem ca totul să nu degenereze în violențe greu de stăvilit, iar structurile care ne protejează să nu fie depășite, așa cum sistemul medical este evident depășit de criza din sănătate. Societatea este nepregătită, iar mesajele date de autorități nu vor mai produce efecte în foarte scurt timp. Ca autoritate publică, spui la televizor că ai toleranță zero față de actele antisociale, dar cum rezolvi problema? În bagi în case doar pentru foarte scurt timp. Apoi? Îi lași să moară de foame? Sinistru scenariu, inuman. Rămâne o întrebare pentru care nu găsim încă un răspuns: ce faci ca autoritate publică?

Incertitudinea ne face să fim rezervați în privința unor soluții optime. Probabil că nici nu există soluții nonviolente, deși ne este greu să acceptăm că am ajuns în situația în care să nu fie folosită forța. Violența naște violență și nu vom face altceva decât să escaladăm aceste conflicte, care momentan nu depășesc granițele acestor comunități. Momentan…

În dialogul permanent pe care îl avem cu cei care ne citesc, mulți ne întreabă de ce acordăm atât de multă atenție acestor conflincte. Motivele implicațiilor sociale au fost expuse în rândurile de mai sus. A te preface că problema nu există, nu înseamnă că se rezolvă de la sine. Din contra, se acutizează și se va răsfrânge în curând asupra întregii comunități.

Ai un pont? Contactează-ne pe WhatsApp la: 0726.221.596