Meteoric picaţi în guvern, o parte din cei 588 de parlamentari români au declarat că tremură de emoţie căutând drumul spre sala de plen… Poate nişte resturi de covrigi de la micul dejun, presărate discret pe holuri le-ar fi mai de folos să găsească drumul la întoarcere, fiindcă prea curând nu-i vom revedea pe acolo… Fotografiile făcute la intrare sunt probe solide că au trecut totuşi pe acolo înainte să vină apocalipsa mult aşteptată… În caz că mai interesează pe cineva după aceea… Apropo, cine ştie că avem cu 53 mai mulţi parlamentari decât SUA? Şi aproape tot atâţia miniştri? Chiar dacă populaţia românească este doar 5% din cea americană…
Apocalipsa la români a început să devină concretă atunci când zeul marinar a fost înlocuit cu alţi zei mai domestici: porcul, pisoiul, mitomanul şi somnorosul. Şi fiindcă zeii ăştia mici sunt prolifici, deja au dat naştere unor pisuini ciudaţi, care cu codiţe împletite, care cu priviri crucişe, făpturi ce mănâncă lucruri care mai de care mai urât mirositoare începând cu broaştele râioase (hrana tipică zeilor din capul satului, deh). Şi fiindcă “trebuiau să poarte un nume”, li s-au construit buncăre suplimentare ca să încapă toţi, cu tot cu fiii, amantele, nevestele, naşii şi secretarele, toţi uşor identificabili după numele şi sigla buncărului respectiv. Ce e clar însă este că tuturor le place muzica… “Nocturnă” e preferata pisuinilor… Nuuu, nu cântată clasic la vreun instrument muzical ci la capace, la sticle şi pahare că sună mai cristalin, acoperă mieunatul şi grohăitul şi nu te lasă să adormi prea uşor în timp ce vorbeşti… Mai contează că restul prostimii din ţinutul lor este pe locul 2 în Europa la sărăcie şi izolare socială? Că unul din patru tineri nu are loc de muncă? Că încă cel puţin doi din patru este agramat şi incult? Că e stat campion mondial la avorturi? Nu mai contează decât ca zeii aceştia mici şi complexaţi au “spart idei”, au “zdrobit” concurenţe, au “ciuruit” adversari… Sunt luptători contorsionaţi de atâta traseism printre platforme şi culori electorale…
Mie nu mi-e grijă însă pentru niciunul dintre contorsioniştii emoţionaţi şi rătăciţi pe holurile parlamentului… Mi-e grijă de cei ce NU au nici un fel de emoţii fiindcă acolo sunt psihopaţii şi sociopaţii imposibil de tratat… De unde ştiu? E simplu. Să enumerăm criteriile de identificare a psihopaţilor/sociopaţilor:
– Psihopaţii au un deficit emoţional, în aceeaşi măsură în care un om retardat are un deficit intelectual.
– Nu au empatie şi remuşcări, nu le pare rău că au greşit cu ceva.
– Deşi plauzibili în discuţie nu se poate pune bază pe vorbă lor.
– Adeseori ei nu se pot adapta decât la mediul pe care îl domină.
– Se prezintă optimişti, pozează genialitatea (pot fi manieraţi, fac uşor contacte sociale, înşelând pe creduli).
– În situaţii de frustrare ei sunt capabili de acte ilegale (în special agresiuni verbale şi chiar fizice).
– Schimbările lor de dispoziţie sunt adesea bruşte, fără cauză, sunt cinici, fără cinste şi onoare.
– Îşi însuşesc literatură şi îndemânare tehnică, care îi va ajuta în activitatea lor delictuală, promit chilipiruri sau căsătorii la creduli.
– Ca grup ei au o inteligenţă mai scăzută.
– Pentru a-şi realiza dorinţele ei nu ţin cont de alţii, nu au scrupule, sunt egocentrici, inadaptabili în orice condiţii sociale.
– Comportamentul lor este inflexibil şi limitat, fiind incapabili de adaptare şi lipsiţi de autocritică. În condiţii dificile devin caricaturali.
– Deşi temporar pot prezenta un comportament normal, în condiţii dificile comportamentul lor este anormal şi caricatural.
– Nerecunoscându-şi defectele structurale ei nu se pot corecta.
Pentru conformitate, redau unul din semnalele de alarmă trase de specialiştii psihologi din domeniul financiar-bancar şi organizaţional: „Psihopaţii cred în reguli care se aplică pentru toţi ceilalţi, dar pentru ei niciodată”, a explicat pentru CNN, Paul Babiak (psiholog şi trainer pentru HR şi managerii unor companii din New York). “Aşa se explică de ce ajung să obţină venituri importante şi să crească profitul companiilor pentru care lucrează. Ei îşi ating scopurile folosind orice mijloace. De asemenea, angajatorul are tendinţa să interpreteze unele trăsături ale psihopaţilor drept calităţi de lider”. „Sunt persoane care îi persecută pe cei din subordine, dar acest comportament poate fi interpretat drept «management de criză» şi chiar se oferă să lucreze la proiecte pe care nimeni nu le acceptă fiindcă nu ţin cont de posibilităţile mici ale echipei, însă acceptarea acestor proiecte îi face să pară «multitasking»”, explică Babiak.
Şi cum ultima lovitură de graţie este crima (fie ea psihică şi naţională) mă gândesc că pentru prima oară de când tot aud de apocalipsă, pot să spun astăzi că, în premieră, apocalipsa a început în România, devansând calculele mayaşilor, contrazicându-l pe Nostradamus şi făcând “in sâc” tuturor miselor spiralat desfăşurate pro-pace şi bunăstare naţională.
