Sunt singurul care nu a fost prieten cu Cristina Țopescu? Nu mi-e silă, ci milă de unii care se jelesc la tv

0
c5993258-306b-4326-8f67-5452811e11b8_d2492.jpg

c5993258-306b-4326-8f67-5452811e11b8_d2492.jpg

Dragi ipocriți, de pe la tv-uri și nu numai, putem să spunem două vorbe despre prietenie? Desigur, putem.

S-a stins un om bun. Nu mai spun că era un jurnalist adevărat, dintr-o specie pe cale de dispariție. Păcat, mare păcat… Cel puțin așa am perceput-o. Un om care își cheltuiește o mare parte dintre venituri pentru a avea grijă de animale, nu poate fi un om rău. Și nici diliu.

O eroare medicală a făcut ca ea să nu poată avea copii. Mai departe, așa a înțeles ea să-și canalizeze dragostea, empatia și tot ce are un om mai frumos în suflet, îngrijind animale. Moștenise dragostea pentru ele de la bunicul și tatăl său, ambii performeri în echitație. Cum să te întrebi la tv „da’ de ce nu a înfiat un copil?” Ca să nu intrăm în detalii, răspunsul e simplu: „de prost ce ești…”

Cum să judeci un om, care nu a făcut nimic rău, pentru alegerile lui? Mă rog, este doar un exemplu dintre imbecilitățile debitate în ultimele 24 de ore. Cel mai tare m-a intrigat aflând că a avut atât de mulți prieteni. Toată lumea era prietenă cu Cristina Țopescu. Chiar și cei din televiziunile de unde a plecat se „tăvălesc de durere” pe posturi, vorbind despre colega lor dragă, evident pentru rating. Să vă spun de ce a plecat: de scârbă! Sătulă să tot fie vânată, apostrofată pentru că face notă discordantă cu politica postului. Urma să fie pusă pe liber, a simțit și a plecat. Unde erau atunci colegii îndurerați azi?

Atât de mulți prieteni avea, că unul nu s-a dus până acasă la ea, timp de două săptămâni.
Nu știu cum e cu prieteniile la alții, dar eu am vreo 10 prieteni, ceva mai mulți amici, o groază de cunoștințe și sute de oameni cu care interacționez săptămânal, dar prieteni doar vreo 10. Nu stau acum să detaliez, deși știu exact. Nici nu vreau să am mai mulți și cred că nimeni nu are nevoie de cantitate. Îi sun și mă sună aproape zilnic. „Ce faci? Ești bine? Atât am vrut să știu.” Mai o glumă bună, mai una proastă, o vorbă bună când avem nevoie. Și e reciproc. De văzut, ne vedem de câteva ori pe săptămână, pe lună. Îmi spun când greșesc și le spun când eu cred că ei fac la fel. Și le mulțumesc pentru asta, deși nu o spun de fiecare dată.

Ne bucurăm unii pentru alții și ne susținem reciproc. Am fost alături în cele mai frumoase momente, dar, cel mai important, am fost unii lângă alții în cele mai cumplite clipe. Și au tot fost… Prietenii au fost mereu acolo. Foarte puțini s-au retras. Nu i-am judecat. În fond, uneori e nevoie să mai și cerni.

Știm unii despre alții, ce bucurii sau probleme avem, dacă plecăm, pe unde, cam când avem de gând să ne întoarcem. Prietenii nu au sex. Prietenii sunt prieteni și atât. Nu sun să cer, nu sună să ceară, deși știm oricând că putem apela unii la ceilalți, în caz că arde. Când a ars, nimeni nu a ezitat. Nu le-a fost rușine cu mine când am greșit, nici mie cu ei. Știu, cei care te judecă sunt perfecți. Dumnezeu e mândru de voi și o să vă ia sus. Suntem doar câțiva care greșim, restul să o ardă apostolic. Treaba lor.

Dacă unul nu dă semne, imediat încep telefoanele. „Ești ok? Toate bune?” Nu s-a întâmplat încă ce i s-a întâmplat Cristinei Țopescu, dar un lucru e cert: niciunul dintre noi nu ar intra în putrefacție, urmând să fie găsit de vreun vecin. Asta nu!

Cum e cu prietenia la tv? Cu așa prieteni, doar ratingul vă mai ține lumânarea. Doamne ajută!

PS: Am un câine (dacă poate fi numit așa) și trei pisici. Două dintre ”fiare” apar în imaginea care însoțește aceste rânduri. E primul text pe care nu am știut să îl ilustrez altfel. Sau nu am vrut…

c5993258-306b-4326-8f67-5452811e11b8_eb533.jpg

*Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596

Publică aici opinia ta

Comentariul tău
Numele tău