80597400_454011911936139_2165209678110261248_n_5e05e.jpg

Întotdeauna m-am întrebat de ce e nevoie de un “moment-pretext” pentru ca omul să o ia de la 0. Astăzi e 31 decembrie și știu cel puțin 10 persoane care așteaptă trecerea dintre ani ca să se spargă ghinionul anului 2019 sau ca să o poată lua de la început.

Ce este de fapt Revelionul în viziunea mea? Este o promisiune naivă a unui noi șanse pe care ne-ar da-o cumva viața. Nu mă înțelegeți greșit. Și mie mi-a plăcut mereu Revelionul, dar odată cu trecerea anilor am realizat ca Revelioul nu trebuie să fie contextul care ne permite să greșim, nu din culpă ci cu premeditare, să ne irosim timpul nostru care fie vorba între noi e cel mai de preț, doar pentru că de la anul vom face lucrurile mai bine. Un an nou nu este egal cu o viață nouă. Niciodată.

Da, există reinventarea propriei persoane, există momente de cumpănă care te fac să vrei o viață nouă, dar oare nu ar fi mai puțin presant dacă am face asta tot timpul? Oare trebuie să fie 31 decembrie ca să tragem linie și să ne etichetăm pe noi și anul pe care noi înșine l-am trait, cu lacrimi de tristețe sau de fericire? A fost un an bun. A fost un an prost. Nu, nu anul e de vină că s-au întâmplat lucruri bune sau mai puțin bune, că am avut sau nu realizări. Cam totul este strict consecința acțiunilor noastre. Visurile bifate sau nu la finalul anului depind de cele mai multe ori de ce ai făcut tu, realmente, pentru a duce la împlinirea acelor visuri.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Firesc, există și întâmplări nefericite din viața noastră care se încadrează la capitolul : “Destin”. Acestea chiar nu depind de noi și oricât de dur ar suna, singura opțiune este să ținem capul sus cu demnitate și să mergem mai departe căci aici chiar nu avem putere de decizie sau influență. Ani la rândul, de Revelion am folosit o singură urare în care îmi îndemnam prietenii și cunștințele să nu uite în noul an de celebrul enunț din Constituția SUA: Pursuit of happiness și anume Dreptul de a-ți căuta fericirea. De ce? Fericirea încă este ceva abstract, o sintagmă lipsită de palpabilitate, un ideal pe care nu am fost învățați să-l punem la obiectivele anului viitor de către societate sau în mod direct de către familile în care am crescut.

Am fost educați că fericirea este strict raportată la împliniri profesionale și personale, împliniri care au fost de de multe ori sinonime cu bife care ne fac să avem o viață trăită “politically correct”.

-să facem o facultate;

-să avem un serviciu “bun care nu trebuie să ne facă fericit ci să ne aducă bani de rate;

-să ne căsătorim;

-să facem cel puțin 2 copii;

-să ne cumpărăm propria casă indiferent cât ne-am afunda în ratele de care pomeneam mai sus;

-să ne cumpărăm mașină;

-să...să...să…

Fericirea însă nu e pomenită nicăieri și faptul că lipsește cu desăvârșire din viețile multora face ca depresia să fie boala secolului în care trăim. Dragilor, dacă țineți neapărat să vă faceți o listă de dorințe pentru 2020, fix de Revelion, faceți asta!

Dar încercați să vă induceți faptul că schimbarea în viața voastră poate să apară oricând în timpul anului, nu trageți de timp, nu amânați, nu vă jenați dacă vi se pare că aveți totul și totuși lipsește ceva-ul care nu vă lasă să zâmbiți, nu vă mințiți singuri, amintiți-vă ce vă place cu adevărat.

Faceți ce vă place cu adevărat. Nu vă temeți de ridicolul propriei fericiri căci așa cum spunea cineva la un moment dat, deși omul e ființă socială, el în esență se naște și moare singur indiferent cât de multă zarvă ar fi în jur. La mulți ani, 2020! Să vă lăsați vrăjiți de propriile visuri și să ajutați Universul să le împlinească, vorba lui Coelho!

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
De același autor
banner_sos_deces_300.jpg

harold_20939_451a4.jpg