Până sâmbătă, 5 octombrie, comuna Munteni-Buzău din Ialomița era una dintre multele din țară de care nu știau decât cei de-ai locului. A fost pusă pe hartă însă de un eveniment cumplit, în urma căruia și-au pierdut viața zece persoane, dintre care nouă din aceeași comună. Erau colegi de serviciu. În urma lor, tragedia continuă și va fi de durată! 15 copii au rămas orfani! 14 dintre ei și-au pierdut mama, iar unul tatăl. Cei 15 vor fi, la rândul lor, „colegi“…într-o suferință nesfârșită.
Privind imaginile din Munteni-Buzău și tot citind informațiile despre cumplitul accident, în care un TIR a intrat sâmbătă dimineața într-un microbuz cu 16 persoane, aducând sfârșitul a nouă dintre ele, nici nu știi pentru ce ți se strânge inima mai tare. Pentru cei care s-au dus, pentru o comunitate săracă, zguduită din plin de această tragedie sau pentru cei 15 copii, cu diferite vârste, care au acum o nouă „titulatură“ în societate: cea de orfan.
14 și-au pierdut MAMA, unul TATĂL, ființe care făceau naveta la serviciu, plecau cu noaptea-n cap de acasă, pentru un amărât de minim pe economie, după cum susțin sătenii și rudele. Dar aveau nevoie de acești bani pentru a-și crește copiii, a-și întreține casa. Erau oameni care aveau planuri, care visau să-și vadă copiii bine, la casa lor. Probabil, în discuțiile purtate, mai toți își vedeau sfârșitul departe, spre înaintații ani ai bătrâneții…
Dar firul le-a fost curmat brusc într-o fatidică dimineață de sâmbătă. O comunitate a fost zguduită de anunțul unei liste cu nume. S-au cutremurat la anunțul veștii, însă, inevitabil, gândurile s-au dus către „sărmanii“ copii. Oare cum or fi primit vestea? Oare cum or fi trăit momentul? CUMPLIT!
Și să nu credeți că durerea este mai mică în rândul celor mai mari, care au deja un serviciu, care-s pe picioarele lor. Faptul că și-au căpătat cât de cât independența nu are de-a face cu suferința sufletească. Pierderea unui părinte apasă la fel de greu și la 3, 5, 10, 20, 35 de ani etc. Doar că atunci când în urmă rămân suflete de numai câțiva anișori pentru care MAMA era, până acum câteva zile, totul, n-ai cum să nu ai un dram în plus de compasiune.
A existat însă și un episod care a scârbit multă lume. Nelipsiții politicieni au găsit încă un moment propice pentru a se cățăra pe suferința unor amărâți și a-și mai arunca săgeți. Ca de obicei, au vorbit, din nou, despre lipsa infrastructurii, despre șoselele nesigure din România, despre furtul din banii publici, despre…ceea ce tot auzim de treizeci de ani încoace. Tot de la ei! Textul e același, doar poziția taberelor se schimbă cam odată la patru ani.
Îi invităm și pe unii și pe alții să-i privească în ochi pe acești copii atunci când își vor conduce mamele pe ultimul drum. Să le explice lor în așa mod încât să le reducă suferința neîncăpătoare în acele trupuri firave. Îi invităm să-și deschidă urechile și să asculte urletele disperate ale durerii…
La fel cum le lansăm invitația acestor „vinovați făr’ de vină” de a fi prezenți pe data de 8 Martie în rândul celor 14 copii rămași fără mamă. O zi care, stimabililor, pentru ei va fi una în care vor înghiți în sec, și o vor dori ștearsă din calendar, una în care în loc să ofere o floare și un cadou pentru un mulțumesc și o îmbrățișare vor face drumul către cimitir pentru a-și ostoi dorul. Unul nesfârșit… O zi în care, în loc de „La mulți ani, mamă!“ vor spune „Dumnezeu să te ierte, mamă! Îmi lipsești atât de mult“.
Explicați-le lor cine sunt(eți) vinovații morali a ceea ce li s-a întâmplat și a ceea ce continuă să se întâmple pe drumurile din România. Știți cumva că, de ani buni, ne meținem în topul mortalității din accidente rutiere? Știți cumva că avem cei mai puțini, dar cei mai scumpi kilometri de autostradă din Uniunea Europeană? Știți cumva că acele separatoare de sens pot salva vieți?
De vorbe, de scuze și de acuze suntem sătui. Mergeți, stimabililor, în Munteni-Buzău! Veți fi întâmpinați de puhoi de lume și de flori multe, unele udate cu lacrimi amare și grele ale unor copii pentru care MAMA a devenit din TOT doar o tristă amintire…
Sursa foto: www.a1.ro