fbpx

cersetor_a8210.jpg
„O mână întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană!“, este o celebră replică din „Filantropica“, film care prezintă încrengăturile rețelei cerșetoriei. Tactica este folosită și de către așa-zisele victime, fie care abia au fost diagnosticate cu boli grave, fie care tocmai au fost externate și nu mai au niciun ban ca să ajungă acasă. Cu un text și o atitudine impresionante, infractorii reușesc să atragă în capcana lor multe persoane dornice să facă o faptă bună.

Cu o mână în ghips, cu o foaie pe post de certificat medical, cu lacrimi în ochi, cu o atitudine suferindă, cu o sacoșă în care-și țin câteva lucruri și cu un text foarte credibil, „amărâții“ își ochesc victimele de la o distanță suficientă pentru a-și juca rolul ca la carte. Și ca să nu vorbesc la modul general, vă prezint două dintre cazurile pe care le-am întâlnit personal, în ultimele zile, în zona Galeriilor Comerciale din Ploiești.

Buni la interpretare, slabi la improvizație…

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Un bătrân, minion, slab, cu o mână bandajată, cu o sacoșă din plastic în cealaltă m-a întrebat dacă am câteva momente ca să-l ascult. „Domniță, ești ca și fata mea și de asta îndrăznesc să te abordez. Am fost internat în spital, mi-au dat rețetă, am luat câteva medicamente, dar n-am avut bani să le iau pe toate. Nu mai am nici de microbuz ca să ajung acasă. Cu cinci lei dacă m-ai putea ajuta dumneata, ți-aș fi recunoscător“. După ce-i ascult textul, dau să scot niște bani. Ca orice femeie, am o geantă ultraîncăpătoare, în care găsești de toate, numai ce-ți trebuie nu. Scotocindu-mă, am început să-l întreb mai multe detalii, gândindu-mă că poate aș fi putut face mai mult decât să-i dau doar acei bani. Luat la întrebări despre ce medic l-a tratat, cum și-a rupt mâna, cum a ajuns de la Județean în centrul Ploieștiului și nu într-o stație de microbuz, bărbatul a început să se încurce în explicații. Atunci, mi s-a părut suspect și am renunțat la a mai căuta portofelul. M-am oferit, în schimb, să merg cu dumnealui până la Nord, în stația de microbuz și să-i plătesc direct șoferului biletul până la Nistorești. Se pare că propunerea a avut efect „terapeutic“ pentru că instantaneu bătrânul cel suferind a căpătat și viteză, și alt ton și dus a fost.

Al doilea caz, tot cam în aceeași zonă, dar cu un scenariu un pic diferit. O doamnă mai plinuță, îmbrăcată dezordonat, dar curat, cu o sacoșă într-o mână, abia mergea, sprijinindu-se de zidurile clădirilor din zonă. Se mai ștergea la ochi, se mai oprea și-și arunca ochii spre cer și câte-un „Doamne ajută!“.
M-am oprit în dreptul respectivei, întrebând-o dacă i s-a întâmplat ceva și dacă este cazul să chem Salvarea. Practic, i-am pregătit „terenul“ pentru a-mi expune povestea cum că abia a primit vestea că i s-a extins cancerul, că băiatul său nu vrea s-o interneze, că medicul i-a spus că o costă operația nu știu câte mii de Euro etc. și că vrea să ajungă la Șotrile, dar n-are bani de microbuz. Atunci mi s-a aprins „beculețul"!

I-am spus că sunt ziaristă, că redacția este chiar la câțiva metri și că o invit să-mi dea mai multe detalii, să-i fac fotografii și să-i expun povestea detaliat. Primesc refuz categoric, completat de o privire care căuta cu disperare un loc de scăpare. Dar cum să lași omul singur, suferind, în ploaie? M-am oferit și de această dată să îi fac un bine și s-o conduc la microbuz, asigurând-o că-i voi achita biletul… Ca mulțumire și ca să scape de mine de pe trotuarul îngust mă trezesc cu un „Dă-te dracu’ și lasă-mă-n pace“. La fel, suferința a dispărut ca prin minune. Să am, oare, puteri tămăduitoare și să nu fiu conștientă de ele?!

Poate că sunt și situații reale. Însă, înainte de a băga mâna în buzunar pentru astfel de „suferinzi“, încercați să vă convingeți că banii voștri ajung într-adevăr pentru o cauză reală și nu vor alimenta o rețea care pare indestructibilă.

Foto cu caracter ilustrativ

cersetor_4ef10.jpg

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
salina_urbana_BUNA_desk_9833f.jpg
970.jpg