fbpx

62018165_621fa.jpg

Un document ”elaborat” de comisia internă, care a ”anchetat” cazul înjunghierii profesoarei de la colegiul ploieștean Spiru Haret, avea să șocheze, joi seara, la momentul apariției în presă. Este genul de situație în care te întrebi dacă ”a înnebunit lumea?”

În rezumat, Andreea Alexe, profesoara înjunghiată de un fost elev în fața cancelariei Colegiului Spiru Haret din Ploiești în luna ianurie, este considerată vinovată de producerea incidentului, alături de paznicul liceului. Chiar dacă nu a fost sancționată, victimei i se reproșează că nu a păzit intrarea în liceu, pentru a-l împiedica pe agresor să intre, deși în momentul atacului profesoara se afla în cancelarie pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu! 

Raportul integral al comisiei de anchetă internă de la Colegiul Spiru Haret din Ploiești a fost publicat de observatorulph.ro și poate fi lecturat AICI. 

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

L-am citit, l-am recitit, apoi l-am re-re-re... citit. Pare ireal, șocant, pe cale de consecință: REVOLTĂTOR! Toată seara am citit sutele de comentarii ale celor care cunosc speța. Pentru unii dintre ei a fost atât de șocant, încât au contestat veridicitatea unui asemnea document, cu o asemenea concluzie, afirmând că doar niște pseudojurnaliști ar fi putut să spună asemenea tâmpenii. Într-un fel, aș fi vrut ca acei oameni să aibă dreptate, să fi fost o invenție a vreunui nezdravăn din ”presă”, iar cei din comisia de anchetă internă să fie în deplinătatea facultăților mintale. Dar nu, nu a fost așa! Documentul este autentic.

Când vrei să îngropi o problemă, înființează-i o comisie. Când problema e prea gravă, ajunsă deja în spațiul public, trântește un raport care să te scoată, chit că ajungi să calci în picioare atât rațiuni umanitare, legi și orice urmă de bun simț. În fond, ”mortu-i vinovat”. Din fericire, profesoara Andreea Alexe a supraviețuit atacului mișelesc al unui om cu grave probleme psihice. Cei trei colegi ai profesoarei susțin în raport că profesoara înjunghiată trebuia să supravegheze intrarea elevilor în liceu și să stea la poartă, alături de paznic. Chiar așa, de ce nu ați fost, doamna profesoară, lunetista de la Spiru? Colegii dumneavoastră zic că ar fi trebuit. 

Abia aici găsim adevărata oroare de după incident. În numele unui regulament intern, care în niciun caz nu poate excede legea, obligi un profesor să fie paznic. Atribuțiile unui cadru didactic trebuie să fie exclusiv DIDACTICE. Prin ceea ce face la catedră, un dascăl educă, el nefiind un gardian. Printr-un regulament intern îi pui în cârcă atribuțiuni de paznic. Ce ar fi putut să facă biata femeie în fața unui psihopat? Dacă era la poartă, o înjunghia acolo. Dacă nu reușea, ar fi urmărit-o și ar fi comis fapta în alte circumstanțe. Profesoara ar fi putut sta la poartă, pentru că niște TÂMPIȚI au făcut un regulament, care să suplinească deficiențele unui sistem subfinanțat, condus de alți TÂMPIȚI. Un fel de ”lasă că ne descurcăm noi, cum putem, să fie bine, ca să nu fie rău.” Nu e cazul să protestăm că școlile nu sunt păzite de oameni pregătiți pentru așa ceva. Să nu se supere conducerea de partid și de stat și să nu de zboare fundurile de pe scaunele călduțe. 

Îi pui unui dascăl în fișa postului o astfel de sarcină, care nu are legătură cu meseria lui. ITM-ul a primit acest ”raport”. Suntem foarte curioși să aflăm dacă este legal ca profesorul să fie paznic, agent de filaj, lunetist, luptător cu veleități spartane. În cazul acesta, fiecare angajator poate să își pună salariații să facă orice la locul de muncă: medicul din spital să spele geamuri și să toarne bitum pe acoperiș, șoferul să repare centrala termică și să mute traseul țevii de gaze, bibliotecara să dea un mop, ginecologul să repare clanțele..., pentru că așa prevede fișa postului și regulamentul intern. E pregătit sau nu angajatul, are abilități în acest sens? Nu contează! Are, pentru că așa stabilesc niște inepți. Dacă nu respectă anomaliile din regulament, îi trântim un raport și îl scoatem vinovat de toate neputințele noastre.

Legea prevede că ”angajatorul are dreptul să stabilească atribuțiile fiecarui angajat, însă este important ca acestea să fie formulate cât mai clar și să fie însoțite de o detaliere a responsabilităților angajatului. Angajatorul are dreptul sa stabilească organizarea și funcționarea unității și să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii (!!!). De asemenea, angajatorul poate să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor.” Codul Muncii este legea care reglementează toate aceste aspecte. 

Știm că în majoritatea școlilor românești profesorii au astfel de ”atribuții”, de voie, de nevoie. Iată însă unde se poate ajunge, în situația în care unui angajat, cu o altă pregătire, i-ai dat astfel de atribuții. Îl pui în imposibilitatea de a se apăra pe sine, caz în care mai poți avea pretenția să îi apere pe ceilalți?

Un alt aspect despre care s-a discutat mai puțin la momentul incidentului a fost ”eroismul” jandarmului care l-a prins pe agresor. Dacă vă spunem că jandarmii erau în zonă, tocmai cu astfel de responsabilități, că agresorul ar trecut pe lângă ei relaxat? Sunt și acestea aspecte din anchetă, care vor fi prezentate în curând.

Revenind la cei trei colegi ai profesoarei, cei care au redactat concluziile comisiei de anchetă, ne punem întrebarea firească: ce caută în învățământ, ce ar putea să îi învețe pe cei care se pregătesc să intre în viață, niște oameni care își pun problema exact cum este în raport și cum am expus-o în aceste rânduri? Să te ”speli pe mâini”, chiar dacă nu ai sancționat-o administrativ, să motivezi că nu și-a îndeplinit ”obligațiile” de paznic, asta înseamnă să accepți să viermuiești într-un sistem bolnav, să pregătești pentru viață generații defecte, care vor înțelege că așa este normal, că trebuie să accepți orice rahat de regulament intern, legal sau nu, că nu trebuie să ieși public și să protestezi împotriva unui sistem care permite astfel de aberații. 

Pentru toate acestea i-aș exclude din învățământ pe cei care îl distrug, în loc să îl îmbunătățească. Această complicitate a născut și întreținut un sistem bolnav, nefiind de mirare de ce avem lideri politici analfabeți, unii dintre ei ajungând chiar în fruntea Ministerului Educației, poate singurul loc unde nu avea ce să caute un analfabet politruc. Ei sunt cei care s-au mânjit de sângele profesoarei de la Spiru și care vor mai avea ocazia să se mânjească, pentru că este doar o problemă de timp până la următorul caz similar. Nimic nu s-a schimbat de atunci.

PS: La câteva zile după incident, în acel colegiu s-a organizat un portest împotriva violenței în școli, dar și un gest de solidarizare cu profesoara înjunghiată. Decizia a fost una pe care am apreciat-o, toată presa fiind la poartă, pentru a prezenta momentul, un semnal sănătos pentru întreaga societate. Doar că, SURPRIZĂ! Presa nu a fost primită să mediatizeze momentul!!! Am fost ținuți la poartă, iar elevii și profesorii au protestat... ei între ei. Atunci am înțeles cu ce fel de specimene avem de a face și ce riscă generațiile care ajung pe mâna lor. Detalii AICI. 

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
salina_urbana_BUNA_desk_9833f.jpg
970.jpg