mica-unire.jpg

1859. Încerc să-mi amintesc, din ce-am văzut de-a lungul anilor în cărțile de Istorie, cum arătau străzile pe-atunci, pline de oameni...zâmbitori, fericiți, gălăgioși, care se bucurau sincer. Privesc străzile azi, în orașul meu muncitoresc, și zâmbesc amar.

Ar fi trebuit să fim în stradă, să sărbătorim...cu toții, de la muncitori, la scriitori, de la docți la măturători, pentru că asta, în fond, ar însemna Unirea. Dar noi suntem, mai mult ca oricând, un popor dezbinat, superficial și trist...un popor care nu mai știe să se ridice, care nu stă cu fruntea sus, care linge și linge și linge oriciunde simte că-i e bine. Un popor care, dacă până nu demult se bucura să crape capra vecinului, azi pare satisfăcut când află c-a crăpat capra, cu vecin cu tot...

Ar fi trebuit să fim în stradă azi, cum ar fi trebuit să fim la toate nedreptățile pe care am fost nevoiți să le suportăm...cele povestite de bunici și părinți, cele care ni s-au întâmplat nouă înșine.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Ar fi trebuit să fim în stradă în ultimii 30 de ani, de la Revoluție încoace, când toți conducătorii ăștia ''democrați'' cu facultăți făcute prin străinătățuri ne-au furat, ne-au vândut, ne-au mințit. Ar fi trebuit să fim în stradă când am văzut că-ncep să moară cei dintre noi, pe șosele, ar fi trebuit să fim în stradă când am aflat că ''se dau permise auto'' ca și când s-ar fi negociat la piață prețul pentru doi castraveți, ar fi trebuit să fim în stradă când ne-au fost tăiate salariile, în timp ce, băieții șmecheri se-mbogățeau din comisioanele de 20%...ar fi trebuit să fim în stradă...când au început pedofilii să ne violeze copiii, hoții să ni-i răpească, criminalii să ne omoare apropiații, când ne-au fost luate indemnizațiile de creștere a copiilor cu promisiunea că vom avea creșe, când ne-au murit iubiții, frații, prietenii în incendiul de la Colectiv, când ne-am murit copiii, arși, la maternitatea Colentina. Ar fi trebuit să fim în stradă când am înțeles că, doar cu o analiză simplă dintr-o picătură de sânge poate fi depistată bacteria, însă noi am acceptat să fim tratați cu antibiotice...pentru orice. Ar trebui să fim în stradă și azi...când vedem cum se răspândește gripa, iar autoritățile medicale sunt depășite de situație, ar fi trebuit să fim în stradă și să înțelegem – cum de a dispărut subit gripa porcină, la scurt timp după Crăciun, ar trebui să fim în stradă ...zilnic, văzând ce cumpărăm de la magazine, văzând că ies criminalii din pușcării și omoară din nou, dar statul nostru îi răsplătește pentru ''condiții grele'', ar fi trebuit să fim în stradă, și NU – îngenunchiați!

Sărbătorim Unirea, mai dezbinați ca niciodată!

Dar noi ?! Preferăm să muncim și să plătim, să ne plătim propriile morți, pentru că, asta facem în realitate! Plătim pentru mâncare otrăvită, plătim pentru medicamente care nu ne sunt de ajutor, plătim pentru un sistem de sănătate care nu ne oferă nimic, plătim tot ceea ce ar fi trebuit să avem curajul ...să scuipăm! Plătim propria ignoranță, propria tăcere, propria lașitate, pe principiul capul plecat...!

Nici nu știm cum de s-a ajuns la dezbinarea aceasta, nejustificată...habar n-avem...că-i ignoranță, invidie, sărăcie, ambiție, că n-avem valori, principii?! Cum de am așteptat să devenim slugi în propria țară și să fim dezbinați, tăcând ?!

Am fost ''puși la colț'' și-am devenit pasionați de colțuri.

Că...doar pe la colțuri comentăm, comentăm medicii de serviciile și abordările cărora nu suntem mulțumiți, dar noi scoatem banii din bunuzare și-i întindem '' pe neve'' împăcați cu prostia din noi, cum că dacă i-am dat, vai ...o să rămân și în viață, în speranța că medicul va fi ''mai aplecat'' către problemele noastre și nu ne trimite direct la morgă, comentăm pe la colțuri că mâncăm otrăvuri la kilogram, dar nu ieșim în stradă s-o strigăm în gura mare, ne comentăm colegii de serviciu că ...''freacă menta'' mai mult și sunt plătiți triplu, ne comentăm prietenii...părinții, frații, dar nu suntem capabili să le spunem ceea ce ne deranjează privindu-i în ochi. Ne comentăm șefii că-s niște nemernici care ne muncesc ca pe hoții de cai...și-n fața lor ...sărim repede cu cafeluța de dimineață, comentăm vecina de palier, apoi dăm fuga la ea să-i cerem două cești de ulei...

Distrugem și nu punem nimic în loc!

Ne-au vândut ei pentru că noi am acceptat. Ne-am văicărit, ca apoi să ne vindem singuri ..p'o cană, p'o tigaie, p'un polonic sau p'un litru de ulei ori o pungă cu făină. Dar n-am făcut ceva pentru a schimba lucrurile! Ne văicărim...așa cum nu o fac nici bunicuțele -''mbătrânite de bătrânețe''. Ne văicărim și-mprăștiem ură în stânga și-n dreapta, la fel cum împrăștia flăcări pe nas balaurul cu 7 capete din poveste...

Ar fi trebuit să fim în stradă, azi, zâmbind, sărbătorindu-ne victoria! Dar nu suntem, pentru că n-o avem, pentru că n-o simțim, pentru că n-am făcut nimic pentru noi! Pentru că, asteptăm mereu, ca oricine, altcineva, să ne rezolve problemele! Ori...nu așa a fost ''înfăptuită'' Unirea! Revino-ți, popor de ură dezbinat! Altfel...eu te-am uitat!

image fea75
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Miruna Alexandru

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg

harold.jpg