fbpx

neet.jpg

Peste 300 de elevi abandonează, anual, școala, în Prahova. Peste o mie de tineri din județul, cu vârste între 16 și 25 de ani, sunt înregistrați, lunar, ca stând degeaba. Acestea sunt datele oficiale. Neoficial, însă, cifrele sunt mult mai mari. Programe de integrare ar exista, dar fără succes! Ce se alege din acești copii și tineri? Răspunsul îl cunoaștem cu toții...

Până de curând, „A doua șansă“, abandon școlar, analfabetism, copii cu copii, zone și medii defavorizate, NEETs (tineri între 16 și 25 ani neîncadrați într-o formă de învățământ sau muncă), șomaj, sărăcie, infracționalitate infantilă ș.a. reprezentau cuvintele-clișeu pentru știrile prin care voiam să trag un semnal de alarmă asupra fenomenului cauzat de lipsa educației și un mediu neadecvat.

O înșiruire de multe informații, cifre, propuneri pentru care soluțiile au fost, în decursul anilor, foarte puține, greu de implementat și pe termen scurt. Și asta din cauză că persoanele care sunt „subiectul“ unor astfel de știri nu sunt „plămădite” din aluatul cel mai ușor modelabil.

Sunt persoane care trăiesc într-un anumit mediu (sărăcie, mizerie, frig, foame, injurii, bătăi) și unde, de la vârste fragede, copilului i se predă lecția supraviețuirii. Școala, de multe ori, este privită ca piedere de vreme, risipă de bani sau ca pe drumul care duce nicăieri.


Poate că nu reprezintă o pondere mare, dar problema există și nu putem omite faptul că, anual, în Prahova, zeci de minore devin mame încă de pe băncile școlii. În cele mai dese cazuri, acestea se transformă în persona nongrata pentru familiile lor, sunt abandonate, lăsate să se descurce. Cu un bebeluș în brațe, copile fiind la rândul lor, școala iese prima din ordinea priorităților.
De asemenea, de câțiva ani încoace, întâlnim copii, adolescenți care „se ceartă“ cu școala după ce au „scăpat“ de supravegherea părinților plecați la muncă în străinătate.

Răspunsul acestor „rătăciți“ sună, în mare parte, cam la fel: „Acum îmi trimit ai mei bani și mă descurc/ La ce-mi trebuie școală? După ce fac 18 ani plec afară, la ai mei, să muncesc/ Eu am grijă de frații mei mai mici, trebuie să spăl, fac mâncare, ordine“. Nu sunt singurele scuze, ci am întâlnit în documentarea știrilor și emisiunilor de profil și minori sau chiar tineri trecuți de 18 ani, care îngroșau de pe atunci categoria NEETs, pentru care abandonul școlar a fost modul de a se răzbuna pe propriii părinți, cei pe care-i acuzau că i-au abandonat. La rândul lor, au făcut același lucru, fără a conștientiza că răul acțiunii se va răsfrânge tot asupra lor.


Toate categoriile enumerate mai sus mai au de-a face și cu un fenomen suplimentar: „bullying-ul“ școlar, într-o mai mică sau mare măsură. Dacă nu sunt respinși (în totalitate) de către colegii lor, unii sunt elevi-problemă pentru profesori. În cazul altora, părinții sunt cei care se revoltă, care nu vor astfel de exemple în rândul odraslelor lor.
Prahova se confruntă cu toate cazurile prezentate.

Anual, peste 300 de copii și tineri, dintre cei peste 100.000 de elevi (media anuală) înscriși în formele de învățământ din județ, abandonează școala. Totodată, conform ultimei raportări a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Prahova, avem de-a face cu peste o mie de tineri NEETs, dintre care mai bine de 50% sunt înregistrați în Ploiești. Asta în situația în care angajatorii se confruntă cu o acută lipsă a forței de muncă, dar și într-un cadru în care, pe an ce trece, avem de-a face cu tot mai multe cursuri de pregătire profesională, programe educaționale, dezvoltate fie de autorități, fie de ONG-uri. Fără existența lor, cu siguranță, fenomenul ținut, oarecum, în niște limite, ar lua amploare.


Mila și/sau critica nu sunt suficiente pentru a-i ajuta pe acești tineri, care sunt parte a societății noastre. Am înțeles acest lucru mult mai bine de acum aproape trei ani, de când am început să fiu membru activ în acțiunile de voluntariat și, mai ales, de când coordonez un astfel de grup. Cu oamenii aceștia trebuie să ai răbdare, să intri în mediul lor, să te adaptezi cu imaginea și mirosul sărăciei, a lenei, în unele cazuri, să le vorbești pe limba lor și ușor-ușor să vezi de unde a pornit totul, care le sunt punctele vulnerabile și unde poți acționa.

Dar nu doar de asta au nevoie, ci de o masă, mai ales una caldă (unii nu știu la ce folosește o lingură), de o haină curată, încălțăminte adecvată numărului și vremii, rechizite și, mai ales, de cineva care să-i ajute. Și să nu uităm și de transport. Sunt zone unde copiii „uită” de școală și din cauză că nu au cu ce străbate kilometri buni, mai ales când vremea este capricioasă.


Cel mai greu de integrat fie într-un mediu educațional, fie pe piața muncii sunt tinerii cu vârste între 16 și 25 de ani. Potrivit AJOFM Prahova, există programe care-i vizează pe aceștia, există facilități pentru angajatorii care au în vedere și încadrarea acestei categorii, doar că succesul acestora se izbește de voința multora dintre tinerii respectivi de a face ceva.

Însă nu poți avea un copac sănătos dacă rădăcina este afectată. Este motivul pentru care, în cazul acestor copii și tineri, trebuie să lucrezi mai mult cu familia, fie ea și extinsă, pentru a reuși să le dai celor vizați șansa pe care ai lor n-au avut-o sau au pierdut-o. Doar că sunt puțini cei care vor să se implice în diminuarea și prevenirea acestui fenomen care ia amploare pe zi ce trece.


Unde-i vom găsi peste ceva ani, nu foarte mulți, pe acești tineri? Pe unii în rândul infractorilor, pe alții în cel al victimelor, unii vor îngroșa rândul muncitorilor din afara țării, în timp ce unii, poate cei mai mulți, se vor mulțumi cu ajutoarele sociale, fiind masa de manevră a celor care ne conduc și ne vor conduce.

Foto cu caracter ilustrativ

neet.jpg

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A plecat la drum cu o agendă, reportofon, cu ceva cunoștințe generale, dar, mai ales, cu dorința de a învăța și a „fura“ meserie.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, unde a avansat de la redactor/reporter la redactor șef-adjunct/editor-coordonator al departamentului de știri.
A făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM.
În anul 2018 a fost de asemenea premiată în cadrul Galei Comunității Prahovene pentru activitatea jurnalistică în domeniul social, o arie unde se implică activ și prin intermediul Grupului de voluntariat „Pentru Tine!“.
Pentru aproape doi ani a „evadat“ de partea cealaltă a baricadei, lucrând la Primăria Sinaia, la Departamentul de Comunicare și Politici Publice, dar a revenit la marea pasiune.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul de vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici.
De același autor

negativ-media.jpg
Creator de conținut online
comunicare[@]negativmedia.ro