crima_medias_1.png

Cifrele aplicării recursului compensatoriu arată așa: în perioada 19 octombrie 2017 - 23 noiembrie 2018, au fost eliberați în baza recursului compensatoriu peste 10.000 de deținuți. Dintre aceștia, 649 au revenit deja în închisori, comițând 188 de crime, violuri și tâlhării. Sursa Ministerul Justiției.

Ce este recursul compensatoriu? Deținuții încarcerați în condiții inumane - în special acestea referindu-se la spațiul din penitenciar - beneficiază de șase zile reduse din pedeapsă pentru fiecare 30 de zile executate.

Cu alte cuvinte, pentru că politicienii care s-au perindat pe la guvernare, în toate perioadele postrevoluționare, nu au făcut nimic pentru îmbunătățirea condițiilor, respectiv amenajarea unor noi spații de detenție, peste România a venit amenințarea cu sancțiuni din partea organismelor internaționale.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Printre altele, România s-a angajat să respecte anumite standarde, incluzând și respectarea drepturilor deținuților. Deși aceștia ispășesc pedepse pentru faptele comise, rolul penitenței este îndreptarea, nu tortura. Din această perspectivă, normele internaționale prevăd limitele minime ale condițiilor de detenție. Nerespectându-le, România a intrat sub presiunea sancțiunilor.

Ce era de făcut? Existau două variante: fie ne conformam și construiam noi penitenciare, care să se încadreze în normele internaționale, fie veneam cu măsuri reparatorii sau compensatorii, care să ne scoată de sub incidența sancțiunilor. Deși prima variantă era de dorit, fiind cea firească, politicienii au motivat prin costurile ridicate și prin durata mare a construirii și amenajării unor astfel de spații. În realitate, mulți dintre ei având probleme, au văzut în recursul compensatoriu o variantă de lucru pentru ceea ce îi aștepta, o poartă de scăpare sau de diminuare a pedepselor.

Are Tudorel Toder vreo vină? Trebuie precizat că legea recursului compensatoriu este opera mandatului Ralucăi Prună în fruntea Ministerului Justiției, nu a mandatului lui Tudorel Toader. Dacă vrem doar jumătatea de adevăr care îl exonerează pe Toader, atunci rămânem cu această informație. Săpând însă mai adânc, descoperim că deși proiectul de lege a apărut în mandatul Prună, textul inițial prevedea 3 zile, nu 6 ca acum, pentru fiecare 30 zile consecutive executate în condiţii neconforme.

În replică la acuzațiile lui Toader, Prună a răspuns: "Recursul compensatoriu. Precizările mele de tehnocrat. Proiectul a fost modificat în mod fundamental în Parlament, şi anume: s-a extins beneficiul compensatoriu de la 3 zile pentru fiecare 30 zile consecutive executate în condiţii neconforme la 6 zile pentru fiecare 30 zile, chiar dacă nu sunt consecutive; s-a extins fără verificarea riguroasă a fiecărui caz, pentru a stabili că au fost condiţii neconforme de detenţie; s-a extins condiţia de 3 mp la 4 mp. Am scris pe 24 octombrie 2017 despre aceste lucruri. Şi am avertizat ce urmează", declară Raluca Prună. 

Proiectul a fost adoptat în Guvernul Grindeanu, în ianuarie 2017, însă Tudorel Toader era deja ministru când propunerea legislativă era discutată în Parlament şi el avea obligaţia să se opună modificărilor adoptate în Parlament. Tudorel Toader nu a făcut-o, așa că legea produce deja efecte în forma modificată.

"Toader putea să retragă la orice moment proiectul de lege dacă i se părea prost sau deturnat. Dar e laş şi fără curajul asumării responsabilităţii. O lecţie gratis de la o tehnocrată modestă pentru marele profesor: impactul la un proiect de lege se face întotdeauna înainte de adoptarea de către guvern, nu în procedura legislativă. O spune legea, nu eu, tehnocrata. Nu spun care lege, să o caute profesorul", precizează Prună.

Așa stând partea tehnică, în care vinovăția morală nu se află într-un singur loc, să revenim la efecte. În aceste zile opoziția acuză puterea și propune modificarea recursului compensatoriu, în sensul în care cei care au comis fapte cu violență să nu beneficieze. Tehnic se poate, dacă parlamentarii vor vota aceste modificări. 

Să presupunem că o vor face și să analizăm ce efecte ar avea, în sensul în care nu am mai asista la scene violente, duse la extrem (bătăi, tâlhării, violuri, crime). Nu vom mai asista în lunile următoare, pentru că oricum aceștia ar fi urmat să iasă peste câteva luni. Ispășiseră cea mai mare parte a pedepsei. Credeți că acum sau peste 2,3... 6 luni ar fi fost altfel? Fără legea recursului compensatoriu, în materie de fapte comise cu violență rata de recidivă era de peste 80%. Mai devreme sau mai târziu cei ieșiți acum ar fi comis astfel de fapte. Ne place sau nu, nu legea în cauză este ”motorul” fenomenului social negativ, care cu greu poate fi stăvilit. Cu ce vă încălzea, știind că autorul tâlhăriei de la lift, cazul deja celebru în care o tânără a fost bătută cu bestialitate și jefuită, așadar autorul acestei fapte înfiorătoare ar fi comis-o oricum peste 2-3 luni, când era eliberat, după executarea pedepsei? O comitea, sau nu? Statisticile spun că da...

Mai mult decât atât, s-a ajuns la situații halucinante, un exemplu fiind daunele morale de mii de euro, pe care un condamnat pentru viol urmează să le primească de la statul român, pentru că a făcut detenție în condiții neconforme standardelor internaționale. O astfel de situație, de ”noaptea minții”, inflamează opinia publică. Daunele vor fi plătite de la buget, adică de la fiecare român în parte, printre care și victima violului. Chiar dacă procentul este infim, ideea în sine duce în pragul crizei de nervi, de revoltă. De ce aceste daune nu ar fi plătite în solidar de TOȚI politicienii care ar fi putut schimba situația, dar nu au făcut-o? Asta nu se va întâmpla, deși ar fi singura variantă onestă, cu caracter reparatoriu.

Cu totul altfel ar fi stat situația dacă penitenciarele ar fi avut rolul (re)educativ pentru care au fost teoretic concepute. Nu mai suntem în Evul Mediu, acolo unde ”reeducarea” se făcea prin tortură fizică și teroare psihică. Atât timp cât nu mai există pedeapsa capitală sau detenția pe viață (practic, pentru că teoretic există prin cumulul care poate lesne să depășească timpul biologic), este evident că un deținut va fi liber într-o zi. Cum penitența este doar fizică, deținutul nu va ieși un îngeraș, pregătit să se reintegreze social. Nici el nu este pregătit, nici societatea nu este capabilă să îl accepte, să îl sprijine, să nu îl marginalizeze. E mai ușor ca societatea să îl arate cu degetul, mirându-se apoi că respectivul va reacționa violent, va căuta metode se supraviețuire.

Comunitatea poate să arunce cu vopsea roșie pe scările Ministerului Justiției, se poate arăta oripilată online, dar toate acestea nu rezolvă nimic, nu ajung la rădăcina problemei, cea din care recidiva se alimentează. Dacă se dorește cu adevărat să se facă ceva concret, sunt două componente unde se poate umbla: legislația și adevărata reeducare și reintegrare socială. În privința legislației, înăsprirea pedepselor pentru faptele comise cu violență, dar și eliminarea oricărei posibilități de a beneficia de clemență, scurtarea pedepselor sau chiar amnistie și grațiere. În privința reeducării și reintegrării sociale, dacă acestea nu ar exista doar în teorie sau nu ar fi tratate cu superficialitate, prin intermediul lor ar putea fi recuperați mulți dintre deținuți, acesta echivalând cu diminuarea numărului de fapte antisociale. Nu este nimeni atât de naiv să creadă că fenomenul va fi eradicat, însă diminuarea lui ar fi un câștig real pentru întreaga societate.

Toate acestea nu par să fie priorități ale politicienilor, pentru că este mai ușor să își creeze capital electoral pe baza efectelor recursului compensatoriu, sau să își mai reducă din pedepsele pe care unii dintre ei urmează să le primească. Fiecare își spune jumătatea convenabilă de adevăr, fiecare își trage capitalul electoral. Nici puterea și nici opoziția nu par capabile să meargă către adevăratele rădăcini ale problemei, deși doar așa societatea ar avea cu adevărat de câștigat, devenind una mai sigură pentru toată lumea.

Dintr-o luptă politică surdă, niciodată societatea nu va avea nimic bun de câștigat, dar bâlciul dă bine la public, întreține starea de revoltă sau, după caz, de satisfacție, iar românii ajung să voteze (din nou!) emoțional și să rămână cu problemele nerezolvate. 

crima_medias_1.png

Rezidential 9 Mai
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
jurnalist
Mai multe despre autor și articolele sale
Jurnalist din 1993. 10 ani de radio, 15 de TV și alternativ presă scrisă. ”Am ales presa online pentru că este singura unde nu există limite în exprimare.”
De același autor
banner_sos_deces_300.jpg

harold_20939_451a4.jpg