fbpx

5bcf69ee-731e-4895-a50b-2ac81e88e423.jpg

Este o banalitate să spui că România este frumoasă. O fi, dar păcat de toată frumusețea ei, de care ne batem joc. Am cultivat un soi de masochism, dacă avem mațul plin.

Am plecat cu un grup de colegi și prieteni, din Ploiești, spre Cheia. DN1A, două benzi, camioane, gropi în asfalt, denivelări. Cunoașteți foarte bine ”tot tacâmul” CNAIR. Am zis, nu-i nimic, facem abstracție de ”micile neajunsuri”, pentru că peisajele merită, mai ales că zona montană este acoperită cu zăpadă. Și chiar a meritat. Cu mici excepții, segmentul dintre Cheia și Săcele a rămas cât de cât nepoluat, comparativ cu măcelul arhitectural, meltenesc, de pe Valea Prahovei.

Despre turism și facilitățile clasice nu prea ai ce spune, pentru că nu există. Te echipezi de munte și bântui prin zonă, cu speranța că nu dai nas în nas cu urșii. Recunosc, nefiind vreun cățărător de profesie, am admirat, am pozat, am făcut câțiva pași spre Ciucaș, apoi am hotărât că e momentul să ne și enervăm puțin. Cum ar fi să ne întoarcem și noi pe Valea Prahovei, ca să mai simțim o dată ceea ce simt cei despre care scriem în fiecare weekend?

Așa că, mânați de acest gând bolnav, am luat-o spre Săcele, Brașov, Predeal. Până aici, toate bune și frumoase. Foamea ne dădea ceva pumni în stomac, mai ceva decât o face actuala guvernare, așa că am făcut dreapta spre Trei Brazi. Nu știu exact cum era când năvăleau hoardele migratoare, dar pot să bănuiesc, după ce am văzut jdemiile de mașini parcate pe drumul spre hotelul cu același nume. Am renunțat, întorcând pe drumul cu zăpadă, insuficient curățat.  

Și pentru că în toate relele este imposibil să nu găsești ceva bun, am oprit la Cabana Vânătorului, pe același drum care leagă DN1 de Trai Brazi. Un restaurant cochet, cu specific vânătoresc, dar nu exclusiv, curat , cu personal amabil și prompt. Nu ai cum să nu remarci asta în România. Meniul este pe doar două pagini. Am înțeles că este ”noul trend” în domeniu: să nu trântești un pomelnic de meniu, dar să ai câteva preparate făcute atât de bine, încât să te determine să te întorci, de câte ori ai ocazia. Nu detaliez aici preparatele, rezumându-mă să spun că toți au fost extaziați de ce au avut pe masă. Nici prețurile nu sunt de speriat, asta neînsemnând că sunt printre cele mai mici, dar calitatea se plătește și doar așa pot fi scoși de pe piață golanii din turism. Dacă aveți ocazia să treceți pe acolo, încercați locul și mă boscorodiți după, dacă am bătut câmpii.

Nu aveam de gând să căutăm cazare, fiind evident că e imposibil să mai găsești ceva, urmare a invaziei din zonă, așa că am ieșit în DN1. Fiind o zi de sâmbătă, deși nu avea cum să fie altfel decât aglomerat, am sperat că nu toată lumea se retrage la garaj și că nu va fi ca în oricare duminică după amiaza. Naiv, ca să nu mă fac direct tolomac cu crăci. 2 km într-o oră... Arunci un ochi pe Waze, faci un calcul estimativ și constați că ai nevoie de 5-6 ore să ajungi în Ploiești. Zic... să profităm, să mai socializăm cu lumea din mașină, să ne mai cunoștem și noi familia și prietenii, pentru că și așa stăm toată ziua cu nasul în telefoane și laptopuri. Am numit-o oportunitate, ocazie cu care am aflat ce vârste mai avem fiecare, pe unde mai lucrăm și chiar ne-am reamintit cum ne numim. Mare lucru...

Doar că timpul trecea și prea multe nu mai erau de aflat. Am discutat chiar și despre programul de guvernare și am aplicat deja celebra ”m..e” tuturor partidelor care s-au perindat pe la guvernare, din 89 încoace. De ce? Pentru că autostrăzi, gropi, analfabetism funcțional, mașini mai scumpe decât toată investiția în întreținerea infrastructurii rutiere, chestii treburi, socoteli. Ne-am făcut numărul de vulgarități, inutile practic, dar bune pentru reechilibrare psihică. Totuși, 2 km într-o oră...

Un cetățean, beat rangă și căzut în zăpadă, îi dăduse de lucru unui polițist. Bietul polițist... ce să dirijeze? Se plictisea și el, iar cele -10 grade de afară necesitau un pic de mișcare. 

Cam pe acolo am hotărât să fac cale întoarsă și să revin pe Cheia. Nici nu mai contau TIR-urile, gropile, bucățile de asfalt surpat. Mai bine să ajung acasă în trei ore, decât în 7, chit că mai adaug vreo 45-50 de km. 

Sunt multe alte locuri frumoase de vizitat, pe unde să te relaxezi, dar nu și dacă ieși pentru o zi. Să faci câteva sute de km prin Ardeal, unde totul este mai aerist, mai puțin poluat de meltenismul caracteristic Văii Prahovei, înseamnă să tranzitezi oricum zona montană. 

Am reușit să nu mă enervez ieri și să mă bucur de ”peisage”. Și dacă mă enervam, ce? Răsărea vreo autostradă? Nu mă mai enervez de ceva vreme, dar mă întristez. Mi se întâmplă asta pentru că nu văd vreo speranță în actuala opoziție. Și dacă Dragnea pierde procesul, credeți că sclaveții UE vor face ceva? Au mai fost la guvernare și ăia care se raportează la ”valorile și standardele europene”, dar nenorocita aia de autostradă Ploiești - Brașov tot nu a apărut. Zic asta pentru că în afară de jos penalii, nu am văzut vreun proiect de țară, vreun program de finanțare.

Noroc cu ciorba de văcuță și cu tochitura de la Cabana Vânătorului, pentru că altfel muream și de foame și de lipsă de plăcere gastronomică, nu doar speranța era moartă. Doamna Udrea, cât coștă o ședere în Costa Rica și de la ce autostradă să mai furăm și noi ca să ne permitem? Costaricanii ăia știu cu tochitura? 

galerie foto: eu și colegii (din bun simț nu pun și tochitura)

5bcf69ee-731e-4895-a50b-2ac81e88e423.jpg

03c01074-a709-4001-8c8f-4ebf8a5c5aa7.jpg

ca12d157-e660-414e-a067-ecea174b07e8.jpg

6b75f073-4b98-468f-9900-62ed527eb311.jpg

7eb70f2d-daa6-4d3e-a6c7-e647b920e600.jpg

a126b1ad-f894-49a8-b1de-93e0633f8c93.jpg

12c1fb0d-d7d7-4477-b503-eff3bff1e4b1.jpg

1664d73d-9652-4818-8b75-802f4ee3cad5.jpg

fec70846-bfdb-43c6-8718-a17d398ca977.jpg

800fdcf0-06cc-453e-a187-8e26e3f97912.jpg

0ffc5219-2383-4ca2-afea-405815221e93.jpg

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
970.jpg