fbpx

the_politician_s_sincerity_942535.jpg

Se întâmplă în România acestor zile ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii 29 de ani - nu se mai stă cu ”capul plecat”, se impun si reguli locale, se tratează și de pe picior de egalitate. Aparență sau ofensivă reală? În beneficiul cui se întâmplă? Dincolo de interese politice și personale, să încercăm să vedem ce avem de câștigat și ce avem de pierdut.

Pornim de la premisa că Liviu Dragnea și apropiații lui încearcă cu disperare să-și scape pielea. Sunt ultimele cărți pe care le joacă și încă are puterea să răstoarne sistemul. Privit cu simpatie de politicienii cu dosare și de cetățenii bucuroși că primesc și ei ceva, din liderul PSD răsare un pui de dictator. Încercați să nu înjurați încă, nici cei pro, nici cei contra.

Și-a construit cu minuțiozitate câmpul tactic, și-a aranjat pionii, și-a armat tunurile și a început să tragă. Un astfel de război are nevoie de dușmani. Unii sunt reali, alții sunt închipuiți, tocmai pentru a da amploare pericolului și a justifica intervenția în forță. 

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Și-a dinamitat contestatarii din partid, pe care acum îl controlează, făcând asta implicit și în Parlament. Așadar, are instrumentele necesare pentru a face legea, atât la propriu, cât și la figurat. În prag de sărbători va da cu moțiunea în capul unei opoziții anemice, o opoziție incapabilă să-și coaguleze forța, interesul. 

Unde greșește opoziția? Nu în raport cu PSD o face, ci în raport cu românii. Degeaba urlă bezmetic cu ”statul de drept, justiția și penalii”, dacă nu prezintă o alternativă, un proiect de țară, o variantă de executiv cu program de guvernare. Amintiți-vă cum a câștigat Băsescu. Românii au plecat pe fenta politică și l-au schimbat pe Năstase și camarila cu Băse și camarila. Iar oamenii nu uită. Și Băsescu urla cu justiția, cu zornăiala de cătușe. I-a executat cu show public pe inamici, dar i-a promovat pe Udrea, Cocoș etc.. Cu ce au fost mai buni decât Năstase, Voiculescu, Vântu? 

În concluzie, opoziția actuală nu a învățat prea multe din experiența relației politicienilor cu poporul. Drept dovadă, oricâte prostii ar face Dragnea, nu ies mai mult de 100-150 de mii de oameni în stradă. Regula de aur a democrației nu permite minorității să își impună voința în fața majorității. Asta doare teribil pentru românii plecați din țară, care și-ar fi dorit un trai mai bun aici, pentru familiile lor care îi așteaptă, pentru cei gazați și bătuți abuziv de aparatul represiv al guvernării. Cu toate astea majoritatea nu se irită suficient, iar asta îi face ineficienți pe cei care protestează, e drept, mai mult iritându-se pe facebook.

Dragnea știe toate acestea. În plus, pedalează pe teme populiste și naționaliste. Pe de o parte mituiește electoratul, pe de alta induce temeri care îl paralizează de frică. Este destul de bine consiliat, văzându-se în discursul ultimei demonstrații de forță, de la întrunirea PSD.

Soroș, multinaționalele, statul paralel, exploatatorii de orice fel, presa vândută și slugarnică, toate sunt amenințări pentru viitorul românilor. I se dă apă la moară, i se alimentează discursul, atât lui, cât și trompetelor de la partid și din presă. Spre exemplu, dacă soția președintelui s-ar fi dus la audieri, așa cum oricare cetățean român este obligat să o facă, Dragnea nu ar mai fi avut gloanțe să tragă și subiect să-și motiveze discursul ofensiv. Ce s-ar fi întâmplat? S-ar fi demonstrat că ”nimeni nu este mai presus de lege”. Ce crede acum omul de rând? Crede că legea e doar pentru fraieri. Și, din nou, Dragnea pedalează. 

Să revenim la gloanțele pe care le trage, alimentând ura față de ”dușmanii poporului”. Băncile se numără printre printre dușmani. Este un adevăr? Parțial... da. Băncile au profitat de naivitatea, de lipsa de educație, de lipsa unor noțiuni elementare de economie. În plus, băncile și-au permis permanent să schimbe regulile în timpul jocului. Au introdus comisioane, au modificat clauze, au jonglat cu dobânzile. În raport cu clienții, băncile au toate drepturile, iar clienții au obligația de a se supune, în caz contrar fiind executați. Priviți către legea dării în plată și întrebați-vă de ce instanțele nu văd impreviziunea nici acolo unde codebitorii mor, nici în modificarea dobânzilor, nici în diferențele enorme din cursul valutar, nici în pierderea locurilor de muncă. Băncile câștigă pe bandă rulantă. 

Credeți că băncile vor pleca din România? Aiurea... Nu vor pleca, pentru că ele vând bani aici. Trebuie doar să înțeleagă faptul că piața se reglează în funcție de cerere și ofertă, că ambele părți au atât drepturi cât și obligații, că nu poți cumpăra politicieni la nesfârșit, că nu poți să presezi instanțe de judecată. Dacă omul de rând ar face toate astea, ar căpăta instant statutul de infractor. Dacă o bancă o face și cineva reacționează, se numește că bietul agent economic este atacat, că democrația nu funcționează, că ne fug investitorii, că murim săraci și nebăgați în seamă. Pe bune? Păi cum suntem acum? 

Dacă politicienii schimbă unele reguli, se numește că pun economia în stare de impredictibilitate, iar bieții agenți economici vor fi afectați. Dacă banca schimbă regulile, asta pentru că tot am pornit de la exemplul acestui profil de agent economic, atunci beneficiarul trebuie să accepte. Brusc, pentru el nu sunt valabile regulile. Impredictibilitatea în construcția bugetului familiei nu mai este tratată cu atâta gravitate în discursurile politicienilor din opoziție, ale BNR, ale apărătorilor băncilor, vajnici analiști economici. Impreviziunea nu mai poate fi susținută în instanță. Dubla măsură a devenit atât de evidentă, iar ea trebuie eliminată, dacă tot clamăm corectitudinea și reciprocitatea în drepturi și obligații. 

Dacă băncile nu schimbau regulile jocului, în repetate rânduri, modificând unilateral contractele în derulare, atunci românii aveau statut de clienți, nu de de sclavi. Mulți spun ”Așa, și cine i-a pus să se împrumute? A fost bine când au luat, iar acum e rău când au de dat?” Păi, au luat în anumite condiții și au de dat în altele.  

Dragnea știe că cei mai mulți dintre români sunt sclavii băncilor și bagă acum bățul prin gard. A anunțat măsuri, iar la două zile finanțistul Teodorovici le-a și pus pe tapet. ”Taxa pe lăcomie” este una dintre ele. Pe înțelesul tuturor, a ars băncile. Reprezentanții lor au sărit cu ofuscare, spunând că nu se schimbă regulile în timpul jocului. Ce spune mulțimea? Poate că nu, dar cine a început??? Vezi cum e? Omul simplu se simte răzbunat, iar pericolele din spatele celor care iau deciziile devin insignifiante.

Așa se naște un dictator. Pe fondul nemulțumirilor publice, unele deplin justificate, altele doar iluzorii și alimentate de populism, oamenii încep să vadă în astfel de personaje salvatorii nației. Doare al naibii, dar am refuzat atâția ani să fim sinceri cu noi, să nu admitem politicieni care să fie sclavi ai intereselor externe, care să nu se opună externalizării profitului înainte de a fi just impozitat, care să creeze mecanisme economice corecte, în avantajul reciproc. Toată lumea ar fi avut de câștigat. Așa, doar unii au câștigat, iar alții au avut doar de pierdut. Trebuia să anticipăm că unul ca Dragnea va profita și se va cățăra pe suma nemulțumirilor, a neajunsurilor. Pentru cei mulți, nici nu mai contează ce prostii a făcut și face Dragnea. Dacă nu era Dragnea, era altul. Dragnea nu va mai fi, la un moment dat, dar va fi altul, iar problemele aceleași.

Și dacă noi, ca nație, nu am fost capabili să anticipăm, măcar Europa ar fi putut să o facă. Ar fi putut să ne trateze cu mai mult respect, nu doar să ne certe, să ne pună la colț. Ne-au ajutat? Au făcut-o, dar pe profitul obținut aici, pe cumpărarea României pe nimic, pe distrugerea a ceea ce se producea aici, pe confiscarea resurselor naturale ale României. De ce opoziția nu spune adevărul și se raportează doar la valorile europene? Pentru că asta ar însemna să își recunoască și ea doza de slugărnicie. Iar pune pe mulți într-o lumină nu cu mult diferită, față de cea în care e Dragnea acum.

Istoria e simplă și se repetă. Nu istoria este perversă, ci noi suntem incapabili, nepregătiți să învățăm din ea, să reacționăm la timp. Vina este colectivă, fie că ne place, fie că nu, să recunoaștem.

Soluția există. Primul pas este să admitem la comun că s-a greșit grav de ambele părți. Fiecare să-și recunoască erorile, excesele, lăcomia, lipsa de simț civic. Să o facem ca cetățeni, să o facă și agenții economici, indiferent de statut, de structură a acționariatului. Dacă va câștiga Dragnea, o va face doar temporar, apoi va avea un sfârșit ca oricare alt dictator, de regulă violent. Dacă vor câștiga ceilalți, nu vor face nici ei concesii, nu vor înțelege că nu poți stoarce o națiune la nesfârșit, fără ca ea să nu reacționeze violent. 

Se poate un reset? Se poate! Și tot calea dialogului este cea de dorit. Îl ”decapitezi” pe Dragnea, dar hidra va naște o altă căpetenie. Dacă treci totul prin foc și sabie, pe fondul escaladării urii, pagube vor fi de ambele părți. Bine nu se va termina, dacă nu există dialog, dacă nu se fac concesii, dacă nu se acceptă un reset general. Un moment T0, de la care să se construiască, de la care să se înăsprească pedepsele, în cazul în care cineva nu respectă regulile, indiferent ce statut are în societate. 

PS: Unde este câștigul României, dacă ai satisfacția tâmpită de a vedea pe cineva în pușcărie, iar prejudiciul nu va fi recuperat? Din războiul cu Dragnea nu trebuie să câștige PNL, USR, sau Iohannis. Din războiul cu Dragnea, dacă nu câștigă românii, atunci va urma un alt război cu PNL, USR, Iohannis. Și, la modul cel mai serios, chiar nu v-ați săturat de războaie româno-române?

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Sunday Brunch El Camaron Ploiesti

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
970.jpg