fbpx

Piata-Victoriei-Operei-la-Revolutie.jpg

Pentru cei care am trăit acele momente, dintre multele întrebări care nu și-au găsit răspunsul este și ”ce-am vrut și ce-a ieșit?”. 

Ce am vrut se numește libertate. Am vrut să trăim demni, să avem posibilitatea să spunem ce gândim, să creștem frumos. Era insurportabil. Doi analfabeți, susținuți de un sistem securist, foarte bine organizat, gâtuiseră România. 

Ce am obținut? Fix ceea ce aveam și atunci, dar cu altă față. Tot pe mâna analfabeților am ajuns, securiștii sunt la fel de activi și represivi, libertatea este doar iluzorie. Este adevărat că astăzi poți spune ceea ce gândești, dar ai următoarele variante: ori nu ești luat în seamă, ori ești înjurat copios, ori ești taxat de sistem. ”Aceeași Mărie, cu altă pălărie”. 

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

O încrengătură de interese interne și externe, o luptă pe viață și pe moarte dată ce cei care vor să decidă către cine plătesc românii birul. Nimic mai mult...

Pentru toate acestea există măștile democrației. Sunt adaptabile în funcție de situație, sunt colorate după cum fac plăcere ochiului și dau relaxare minții. Pentru un minim de confort, o pensie mai măricică, un salariu mai bun de la stat sau de la corporații, părem dispuși să acceptăm orice. Trecem peste umilință, renunțăm la demnitate, votăm în consecință. 

Când se îngroașă gluma, apare câte o mărire de venit, câte un compromis, pe care tot noi îl plătim. Nu ne deranjează că pentru a câștiga noi se ia de la semenii noștri, că ne îndatorăm pe viață, că suntem într-un sistem sclavagist. Dacă mațul e plin, ne vindem aproapele, amanetăm viitorul copiilor. 

Și peste toate, am ajuns să ne urâm, să ne înjurăm, să ne scoatem ochii. Unii o fac pentru un coltuc de pâine, ații pentru un ideal care le va fi oricum deturnat sau confiscat, alții neștiind nici măcar de ce au ajuns să urască.

De ce? Pentru că nivelul de educație este jos, mult prea jos. Pentru că trăim cu senzația că le știm pe toate, doar pentru că au trecut niște ani peste noi. În consecință, nici nu mai avem nevoie să citim, să ne informăm, să înțelegem. ”E bine” că avem drept de vot, pe care îl exercităm. Votul tău are aceeași valoare cu al Floricicăi dansatoarea. Diferența o dă faptul că, în timp ce ea poate fi lesne cumpărată cu o pungă cu zahăr, tu ai ales să te p..i pe el de vot. Nici ai tăi nu sunt departe, dar s-ar fi realizat un echilibru, o proporție sensibil egală, care să nu le mai permită să joace în Parlament pe ritmuri de manele politice.

Unde am greșit, ca nație, acum 29 de ani? Cred că nu am greșit. Atunci doar am sperat, pentru că atât puteam. Nu ne puteam împotrivi unui sistem securist atât de bine pus la punct, atât de bine organizat. L-au omorât pe Ceaușescu, nu pentru că merita, ci pentru a nu-i mai da ocazia să vorbească, să spună că tocmai acoliții lui, propriul sistem odios de represiv era cel care furase revoluția și care se pregătea să împartă prada. Mulți dintre securiștii acelor vremuri au ajuns în pământ, dar în spatele lor s-au ridicat propriile progenituri, mai haine, mai periculoase și infinit mai lipsite de scrupule.

Au trecut 29 de ani. Doar ambalajele sunt mai colorate, dar ratele sunt mai mari. Deschide gura în piață, iar sistemul își va pune brutele să-ți mute gura la spate. 

Rezolvarea nu va veni acum. Există doar o variantă, iar ea se numește educație, știință de carte. Generațiile actuale șunt deja sacrificate, dar ar putea să-și îndrume copiii să citească, să se informeze corect, să creeze o majoritate educată, capabilă să taxeze impostura la vot, capabilă să genereze o nouă clasă politică. Va fi un proces de durată, dar cred că este singura variantă. 

Piata-Victoriei-Operei-la-Revolutie.jpg

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Sunday Brunch El Camaron Ploiesti

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
970.jpg