ilan-laufer-klaus-iohannis-antisemit-317514.jpg

Dacă până acum nu prea dădea nimeni doi bani pe acest personaj de club, după declarația cu antisemitismul nu prea mai dăm niciun ban. Doi ar fi deja în sfera supraevaluării.

Context: Marți, președintele Iohannis a respins două dintre propunerile PSD pentru remanierea guvernului Dăncilă: Lia Olguța Vasilescu și Ilan Laufer. Este evident că președintele o joacă politic, la fel cum o face și PSD-ul. Dacă și motiva respingerile, Iohannis este în cadrul constituțional perfect: ”președintele are voie să respingă propunerile o dată, motivat.” 

Spuneam că președintele o joacă politic, iar replica PSD va fi în aceeași cheie. Ar putea să inverseze portofoliile, dar să păstreze propunerile, caz în care președintele nu are o a doua ocazie de respingere. Povestea va fi tranșată, probabil astăzi.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Între timp, numitul Ilan Laufer, supărat pentru că nu a fost acceptat, iese cu o declarație de presă abracadabrantă, enumerând mărețele lui realizări în beneficiul poporului român și, mai grav, considerând că respingerea are caracter antisemit, el fiind evreu. 

„Refuzul președintelui Iohannis în ceea ce mă privește este un nou act de antisemitism și vreau să atrag atenția asupra fenomenului neîncetat de antisemitism pe care l-a demonstrat, în ultimul an, președintele Klaus Iohannis. 

Așa cum se știe, domnul Iohannis a avut mai multe ieșiri împotriva evreilor și declarații antisemite, a refuzat și a blocat numirea unui ambasador în Israel, dorind, pe această cale, să saboteze relația dintre România și Israel. Vă pot spune că a contribuit inclusiv la sabotarea ședinței de guvern comune care trebuia să aibă loc între guvernul israelian și guvernul român”, a declarat, marți seară, Ilan Laufer.

Înainte de a trece la câteva considerații pe marginea delirului lui Ilan Laufer, să luăm în calcul și declarația directorul Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian. Pentru cei mai puțin familiarizați cu povestea antisemitismului, dacă în România apare vreo problemă cu astfel de conotații, de aici apare și reacția:

„Am citit declarația de presă a domnului Laufer. Eu cred că este o reacție emoțională a domnului Laufer, care nu se aștepta ca drumul său spre o poziție de demnitate publică să fie frânat brusc. Pe de altă parte, mesajul se înscrie în tonul ridicat al dialogului care este între cele două palate (Cotroceni și Victoria) de mai multă vreme. Este o construcție, o speculație a domnului Laufer”, a spus directorul Institutului „Elie Viesel”.

Pe scurt, nici reprezentanții evreilor nu sunt de acord cu tembelismele debitate de personajul monden Ilan Laufer.

Acestea fiind precizate despre context și fapte, poate că nu ar trebui să mai adăugăm nimic, omul dându-și singur șah mat. Și totuși...

Ilan Laufer a devenit o rușine pentru comunitatea din care face parte. Se spune despre evrei că sunt oameni inteligenți. Dacă așa o fi, atunci Ilan a fost adoptat și i s-a ascuns asta, ca să nu sufere vreo traumă emoțională. În România, fie că le place unora sau nu, suntem români. Este treaba fiecăruia ce face acasă sau în comunitatea etnică de care aparține, însă atunci când încerci să îți asumi o poziție publică, reprezinți România, nu interesele Israelului, ale SUA, ale Germaniei, etc..

În declarația sa, Laufer acuză autorități ale statului român, alese de români, că nu au avut o poziție pro-Israel, în anumite contexte. Serios??? Chiar este obligatoriu să urmăm interesele vreunui stat, altul decât cel român? Aaa, că uneori interesele pot fi convergente, că suntem parte din alianțe care acum se contrează, că avem niște angajamente internaționale, asta este o altă poveste. Ilan Laufer nu este ales de poporul român pentru a ne dicta cu cine trebuie și cu cine nu trebuie să ne jucăm. Alegerile aparțin românilor, nu vreunui individ care se ofuschează public pentru că nu a putut să dea el direcția de politică externă și comercială, conform celor care îl ghidonează.

Cu tot respectul pentru suferința unor etnii, nu putem să îi urâm pe germanii de astăzi, pentru că au fost conduși de un scelerat care a ordonat curmarea vieții sau chinuri cumplite pentru mulți evrei. La fel cum nu putem să îi urâm pe evrei, pentru că unii dintre ei l-au trădat pe Isus, și nici pe italieni pentru că romanii l-au ucis (dacă este să o jucăm religios, pentru români Isus este fiul lui Dumnezeu, nu un profet!).

Să mai menționăm cărei etnii aparțineau părinții ideologici ai comunismului? Apropos, aveți idee ce efecte a avut ideologia respectivă și câți oameni au fost uciși din cauza ei? Evident, nu Laufer are vreo vină pentru asta, în măsura în care nici pentru suferințele alor lui nu are astăzi vreo calitate care să îl ridice peste sau să îi ofere protecție în caz de delir verbal ofensator. Nici pe ungurii de azi nu îi urâm pentru câți români au murit torturați și exploatați de scelerați maghiari. Pentru noi, povestea este simplă: suntem oameni, ne naștem cam la fel, apoi ne diferențiem prin tot ceea ce facem... ca oameni, nu ca elemente ale vreunei etnii.

Istoria are cel puțin câte o filă neagră pentru fiecare dintre națiunile enumerate și pentru altele pe care nu le-am menționat aici. Dacă strămoșii noștri au avut de suferit cumplit, asta nu ne face pe noi mai buni și nu ne legitimează astăzi să ne considerăm superiori, să nu îndrăznească nimeni să deschidă gura pe anumite teme. La fel, dacă strămoșii noștri au fost torționarii celor care au avut de suferit cândva, nu avem nicio vină. Atât timp cât astăzi ne respectăm reciproc, nu ne asumăm nici meritele unora, nici suferințele lor sau actele de vitejie, suntem exact ceea ce oferim. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât ei, decât dacă alegem asumat astfel de căi. Avem însă o obligație certă: să nu uităm, pentru a nu repeta erorile, ororile.

Este josnic să ieși și să te lamentezi că ai fost respins pentru că ești evreu. A fi evreu, sau a fi de parte a oricărei alte etnii, nu reprezintă o calitate pentru a ocupa o funcție publică. Poți fi un evreu excepțional, unul de elită, sau poți fi o nulitate patetică. Alegerea îți aparține. În egală măsură poți fi un mediocru, un element util societății, dar nu unul eligibil pentru o asemnea demnitate publică. Surpriză, domnule Laufer: fix aceeași situație este și pentru noi românii, pentru nemți, pentru arabi...

Ce să vezi? Suntem un popor tolerant, dar avem o limită pe care este bine să nu o călcați. Este acea demnitate națională, care ne obligă să nu permitem cuiva să ne joace pe criterii etnice. Să o facă pe criterii de competență, dacă ele există la nivelul să care să impună pe cineva în spațiul public românesc. 

Noi, românii, avem o calitate, Chiar o avem și se numește toleranță: am putut să ne alegem un președinte de etnie germană - Klaus Iohannis, pe care voalat îl acuzați de nazism; am ieșit în stradă pentru un ministru secretar de stat arab - Raed Arafat, am tolerat ieșirile unor scelerați maghiari, care nu reprezintă etnia în ansamblu; le tolerăm o formațiune politică pur-etnică, UDMR-ul, cel care mai mereu a înclinat balanța puterii, fiind astfel factorul de decizie din România. Vedeți, chiar suntem niște oameni drăguți, care nu ne judecăm și nici nu ne evaluăm semenii după apartenența etnică.

Exemplele pot continua, dar nu ținem aici lecții de istorie, ci doar expunem câteva argumente care să vă lumineze în privința toleranței noastre, toleranță care are o limită. Respectați-ne ca oameni și nu încercați cu tertipuri josnice să ne testați toleranța, pentru că, dacă nu v-ați prins încă, chiar are o limită. 

video digi 24 - declarație integrală Ilan Laufer


Drepturi de autor și renunțarea la răspundere juridică

Site-ul Observatorul Prahovean (www.observatorulph.ro) conține, pe lângă fotografiile și materialele produse de jurnaliștii noștri, materiale protejate prin drepturi de autor a căror utilizare nu a fost întotdeauna autorizată în mod expres de către deținătorul drepturilor de autor.

În concordanță cu misiunea noastră, aceea de a asigura dreptul la informare al cetățenilor, considerăm că aceasta reprezintă o "utilizare corectă" și neangajantă în domeniul legilor copyright a oricărui material protejat prin drepturi de autor, așa cum este prevăzut în legislația națională, europeană și internațională (ex.: secțiunea 107 din Legea drepturilor de autor din SUA, Directiva UE, DIRECTIVA (UE) 2017/ 1564 și Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, actualizată – Art. 35, lit. f).

Excepție fac cazurile materialelor publicitare plătite (marcate cu: ”Publicitate” sau ”(P)”), acolo unde răspunderea juridică asupra textelor/fotografiilor aparțin în totalitate clientului nostru.

Dacă doriți să utilizați materiale protejate prin drepturi de autor de pe acest site în scopuri proprii, care depășesc utilizarea corectă, trebuie să obțineți permisiunea de la proprietarul drepturilor de autor.