Este din ce în ce mai clar că România e o țară în care nimic nu merge așa cum ar trebui, în care principii și reguli funcționale în alte state sunt viciate și compromise aici, dar cu locuitori ce au o părere foarte bună despre ei. Cetățeni care nu concep să se întrebe vreodată la modul personal: am greșit și eu cu ceva de s-a ajuns aici?

Cum se face că toate posturile de conducere sunt ocupate în funcție de cumetrii politice, relații, rudenii, amantlâcuri dar cu respectarea aparentă a normelor? Cum se face că instituții întregi se pun în slujba diverșilor inși ce se perindă pe la cârma țării?

Numai în România asigurarea ordinii publice se definește prin gazarea întregului perimetru și bătaie la toată lumea! Trăim în țara în care procurorii nu au capacitatea să strângă probe, dar un biet țăran orbecăind prin câmpuri le găsește frumos stocate, gata să fie prezentate publicului.

Îmi e rușine pentru procurorii României indiferent de parchetele la care lucrează. Cum să fi DNA, direcția de elită, ultima speranță a românilor că există cineva care veghează, documentează și trimite în instanță pe corupți și tu să stai peste 10( zece) ani ca să încerci să-l trimiti in judecată pe al doilea om în stat? Cum să am eu ca simplu cetățean încredere în tine DNA, când scoți dosarele astea la un anume moment? Se pregătea Tăriceanu să candideze?

Ca ploieștean nu pot uita cum a fost Andrei Volosevici scos din cursa pentru primărie. Îmi e rușine pentru tine DNA Ploiești care din „ unitatea de elită” ai ajuns exemplu de așa nu. Pentru că toți când ajungeți la butoane, uitați de norme și proceduri și vă credeți dumnezei.

Imi e rușine de tine Liviu Dragnea care încerci să duci în derizoriu documentele ce te-ar putea incrimina, plimbând prin Parlamentul României valize cu gogoși sau așa zise dovezi despre președinte. Și ni le servești în etape ca să ai ce să spui și săptămâna viitoare, că doar pentru asta ai fost votat. Plouă din toate părțile cu acuzații în general nedemonstrabile, dar care cu sigurantă au ca efect decredibilizarea oricărei instituții.

Cum să am eu respect ca antreprenor pentru oricine mi-ar trece pragul cu atribuții de control, fără sa mă întreb cine l-a pus în funcție, al cui joc îl face, sau cât de subiectiv va fi? Este clar că am partea mea de vină în alunecarea României în această mlaștină fără perspective. Îmi este rușine că nu-mi pot vedea greșeala și văd doar erorile celorlalți. O țară vinovată și tristă, cu cetățeni veseli și nevinovați.