Observatorul Prahovean a publicat, în decembrie 2009, un serial dedicat revoluţiei din 1989 de la Ploieşti, aşa cum au fost văzute evenimentele de către revoluţionarul Daniel Perju. Articolele respective le puteţi (re)citi aici:
În noaptea Sfântului Nicolae apar in Ploieşti primele manifestări împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu, scrise în zona uzinei 1 Mai – pe zidurile de demarcaţie cu calea ferată spre Moldova, pe toate vitrinele magazinelor de pe Democraţiei, iar în zona Nord pe gardul de la intreprinderea DERO-Zone de impact. (În clubul de la Căminul 1 Mai se discuta pe aceste aspecte iar inginerul Sorin Nicolescu dă în primire grupul domnului Daniel Perju de la Sculăria Centrală care a acţionat în zonele amintite şi au scris lozincile).
Delegaţia din intreprinderile 1 Mai Ploieşti şi IUG Ploieşti care aveau parteneriate cu CUG Iaşi, intreprinderi din Bacău şi Roman şi UM Timişoara aduc în preajma zilelor de 11-12 decembrie 1989 informaţii şi manifeste ale Frontului Popular Român din Iaşi care sunt multiplicate la heliograf şi distribuite la schimbul 2 şi în căminele de nefamilişti, fiind mulţi moldoveni salariaţi şi în Ploieşti.
Se poartă discuţii provocatorii cu şefii care evitau şi spuneau: ştii la ce te expui…
Pe acest fond, declanşarea revoltei timişorenilor este aflată până la data de 18 decembrie 1989 de la Europa Liberă, apoi de la unii delegaţi care s-au întors de la UM Timişoara cât şi de la studenţii ploieşteni care se aflau la studii la facultăţi din Timişoara.
Ziua de 17 decembrie 1989 este deosebit de semnificativă pentru Ploieşti şi judeţul Prahova: ”Radu cel Frumos” indicativ pentru alarmarea parţială de luptă în condiţiile ”stării de necesitate”.
În jurul orelor 18.30-19.00, recepţionarea indicativului viza şi obliga pe cei din cadrul aparatului de stat: încazarmarea cadrelor, distribuirea pe militari a muniţiei de infanterie, întărirea pazei şi securităţii cazărmilor, aplicarea variantei 1 a graficului de funcţii, suplimentarea forţelor aviaţiei de vânătoare active, completarea rachetelor pe rampă, completarea primei unităţi de foc şi pregătirea celei de-a doua unitate de foc, apărarea obiectivelor militare şi civile din Ploieşti cu circa 2.400 de militari (50% provenind de la UM 01065 Negoieşti – despre acţiunile acestei unităţi vom vorbi mai târziu).
Cadrele militare sunt preluate de acasă de camioane militare, aspecte sesizate în toate cartierele şi comentat în mediul muncitoresc.
La sediul judeţenei de partid Prahova din Ploieşti are loc şedinţa cu cadrele militare şi activul de partid privind măsurile ce se impun în judeţul Prahova şi municipiul Ploieşti.
Starea de tensiune se amplifică în Ploieşti pe fondul derulării evenimentelor sângeroase de la Timişoara.
În piaţa centrală a oraşului-zona Dealu Mare şi Catedrala Sfântul Ioan se adună, după amiază, opozanţi ai regimului care comentează şi incită la revoltă împotriva sistemului comunist. Se comentează pe faţă, în autobuze, în tramvai, îndemnuri de solidaritate cu populaţia Timişoarei. În colectivele muncitoreşti din Ploieşti tensiunea creşte şi valul mulţumirilor e dat pe faţă. La spălătoarele din unele secţii din uzina 1 Mai Ploieşti şi CUG femei din secţii aprind zeci de lumânări pentru martirii Timişoarei.
Primele semne ale revoltei au loc în Uzina 1 Mai în secţiile Cazangerie, Sculătia Centrală, Mecanoenergetic, Secţia Utilaj Complex, platforma de montaj general, Forja şi turnătoria de Oţel, fontă şi neferoase. În dimineaţa zilei de 20.12.1989 muncitorii opresc lucrul şi invocă nemulţumiri privind condiţiile de muncă şi de viaţă. Salariaţii care s-au întors din delegaţii de la Timişoara spun muncitorilor adevărul despre ce se întâmplă la Timişoara. Se formează o delegaţie a muncitorilor pentru discuţii cu conducerea. Liderii, printre care s-au remarcat Dan Perju, Maftei Constantin, Hornea, Puiu Constantinescu, Alexandru Ion, sunt ameninţaţi de preşedintele de sindicat Olaru cu chemarea la securitate şi arestarea. Se reia în jurul orelor 11.00 lucrul la capacitate minimă (spunem noi, astăzi, tip grevă japoneză).
În intreprinderi apar persoane străine mediului muncitoresc care monitorizează activitatea. Sunt remarcaţi uşor datorită hainelor purtate şi după culoarea pielii şi roşeaţa feţei. Studenţii de la Institutul de Petrol şi Gaze sunt trimişi în vacanţă. În 21.12.1989 – orele 12.00 – are loc deplasarea autobuzelor ce transportau militari din 0865 Câmpina pe şoseaua de centură, care, din ordinul comandantului trupelor de securitate, gr. Maior Grigore Ghiţă, urmau să execute o misiune la sediul CC al PCR.
Ploieştenii aflaţi sau plecaţi în Bucureşti iau cunoştinţă de derularea evenimentelor din capitală pe care le mediatizează la întoarcerea acasă între vecini, prieteni, colegi de muncă.
În marile intreprinderi, conducerea impune muncitorilor să urmărească mitingul televizat de la CC şi luarea de poziţie.
Revolta de la Bucureşti este recepţionată în direct şi practic se declanşează amplificat. În masa muncitorească concluzia este clară: destul cu crimele regimului. Norma nu mai este realizată în schimbul 2 iar, în schimbul 3, odată cu întoarcerea celor plecaţi la Bucureşti, în preajma orelor 2:30-3:00, se declanşează greva generală în Uzina 1 Mai din Ploieşti.
Solidaritate cu Timişoara. Jos Ceauşescu! Jos Comunismul! Se transmite vestea la IUG, IRG, Rulmenţi grei, 24 Ianuarie, Flacăra, Feroemail, Cablul Românesc, Dero, Rafinăria Astra.
Dimineaţa zilei de 22.12.1989
Ploieştiul sub stare de asediu, aptrulat de grupele constituite din 18.12.1989; 7-9 luptători înarmaţi. Casa Albă este apărată de un dispozitiv mixt impresionant.
În dimineaţa zilei de 22.12.1989 în Gara de Sud, Gara de Vest, Gara de Est sunt aruncate manifeste cu conţinut anticeauşescu, anticomunist şi solidaritate cu Timişoara. În zona Democraţiei şi Nord, scrise pe geamuri şi garduri: Jos Cizmarul! Libertate! Timişoara! (iniţiativă a grupului care se aduna în magazinul de metalochimice de pe Strada Lupeni, sprijiniţi de Magda Rotaru).
Revolta de la 1 Mai Ploieşti, declanşată în jurul orelor 3:00, se amplifică odată cu venirea muncitorilor din schimbul 1. Secţiile M8, SUC, Mecanică 1, Mecanoenergetic, Sape de Foraj, Montaj General, Sculerie, Turnătorie, Forja opresc lucrul şi se grupează pentru a merge la Pavilionul Central şi Casa Albă. Prima opoziţie din partea şefilor este depăşită. Frica este învinsă şi mii de oameni de pe o suprafaţă de 15 hectare se îndreaptă în forţă spre poarta 1. Din mii de inimi se striga: LIBERTATE! Destul cu foamea şi frigul! JOS Ceauşescu! Timişoara! Strigăte din sute de şi mii de piepturi. În primele rânduri, în faţa Pavilionului Central, muncitorii din secţia M8, care trăseseră şi sirena în jurul orelor 07.00
”22.12.1989 orele 08:30—(…) Inspectorul şef col Pescaru Ilie cere intervenţia plutonului antiterorist pentru ca, în cooperarea cu Plutonul de Intervenţii de la Miliţia Municipiului Ploieşti şi Grupul Judeţean de Pompieri să asigure ordinea la Inteprinderea 1 Mai Ploieşti şi să îi umfle pe instigatori. Conducătorul acţiunii a fost numit col. Ioan Dănescu. Efectivele unităţii au fost conduse de comandantul unităţii„Directori ai Intreprinderii 1 Mai Ploieşti au pus în aplicare ordinele primite de la primul secretar Ion Frăţilă pentru reprimarea revoltei.
Reprezentanţii Comisiilor militare din intreprinderile prahovene sunt convocaţi la comenduirea garnizoanei Ploieşti. Precizăm că în interiorul Uzinei 1 Mai Ploieşti era, la acea dată, cel mai mare deposit de armament şi muniţie gestionat de Gărzile Patriotice şi Apărarea locală civilă. Personalul Comisiei Militare de recepţie nr. 11 Ploieşti s-a prezentat începând cu orele 17.00 la Comenduirea Garnizoanei Militare ca urmare a ordinului telefonic primit şi a indicativului transmis de Conducerea Superioară a Armatei.
”Întregul personal se deplasează la Uzina 1 Mai Ploieşti, unde îşi desfăşoară activitatea şi nu va părăsi sediul până la primirea de noi ordine de la eşalonul superior” (Ordin de zi 17 XII 1989, Arhiva Crângul lui Bot)
Începând din dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 în Ploieşti se aplică starea de necesitate şi starea de asediu. Patrule mixte MI-GĂRZI PATRIOTICE-LUCRĂTORI DE SECURITATE. Este interzisă circulaţia în grupuri mari şi staţionarea în puncte cheie.
Activul de partid din Ploieşti este convocat pentru instructaj la Academia Ştefan Gheorghiu din Bucureşti, unde primesc şi arme. Se încearcă în câteva secţii din Uzina 1 Mai Ploieşti mobilizarea de voluntari pentru a fi trimişi drept gărzi patriotice pentru înăbuşirea revoltei de la Timişoara, dar emisarii partidului nu găsesc sprijin. Se confruntă cu un refuz pe faţă. Capii Miliţiei mobilizează ”fideli” din bazinul Mizil şi îi încărtiruiesc în curtea Spitalului Movila pentru a fi la dispoziţia lor.
Se încearcă dialogul cu factorii de conducere ai 1 Mai Ploieşti în modul tipic al acţiunii de revoltă: demiterea lui Ceauşescu, Libertate, Democraţie. Conducerea ameninţă cu represalii. Fac opinie separată inginerii Damian Gheorghe, grupul de proiectare condus de Sorin Nicolescu cât şi col(r) inginer Alexandru Nicolae.
Delegaţii trimişi de primul secretar, Ion Frăţilă, nu mai sunt ascultaţi şi nu mai au autoritatea morală de a negoia întrucât cordonul mixt al represiunii de la poarta intreprinderii trece la acţiune cu forţa. Fusese indicat drept ţintă maistrul Pitcă Adrian din M8 şi aveau misiunea de a-l aresta. Se deschid ostilităţile împotriva muncitorilor revoltaţi prin atacarea acestora, din stradă înspre perimetrul intreprinderii, cu jeturi de apă, spumă chimică, gaze lacrimogene şi focuri de armă care ricoşează din pod producând primele victime.
Este un moment când, unul dintre inginerii din intreprindere spune directorului şi celor de la partid: ”Huliganii sunt ai dumneavoastră, ai Securităţii care au deschis focul împotriva muncitorilor. Dacă vreţi război civil, veţi avea război civil!”.
Orele 09.00: Muncitorii intreprinderii se grupează şi reuşesc să spargă cordonul miliţienesc de la poarta 1. Invadează strada şi aceasta şi, cu sprijinul salariaţilor de la IPCUP, IRG, a locuitorilor din zonă şi a multor copii şi tineri care au aruncat în dispozitivul de represiune o ploaie de pietre şi orice găseau la îndemână. Coloana depăşeşte poarta uzinei şi invadează strada strigând: Libertate! Jos cu criminalii!, Timişoara! Deplasarea coloanei principale se face de la Gara de Sud spre centru, pe Bulevardul Castanilor.
Piaţa Casei Albe – sediul judeţenei de partid: în faţa magazinului Omnia, Hotel Berbec, Catedrala şi Statuia Libertăţii se adunaseră cetăţeni din toate cartierele Ploieştiului care protestau împotriva regimului şi a crimelor comise la Timişoara şi Bucureşti.
22-12-1989, ora 09:15
(…) La cererea primului secretar Ion Frăţilă, activiştii trec la punerea în aplicare a Planului unic de intervenţie pentru apărarea comunismului şi sediului Comitetului Judeţean Prahova al PCR, misiune la care participă trupe ale Miliţiei, Pompieri, Ministerul Forţelor Armate, Securitate. Comandantul UM 01065 refuză ordinul de a veni cu blindatele la Ploieşti, chiar dacă acest ordin i-a fost comunicat de col. Ioan Dănescu personal. Se alătură demonstranţilor oameni simpli de pe stradă din jurul Gării de Sud, cominele IUG şi 1 Mai.
Se scandează Jos cu dictatorul! Vrem un nou guvern! Fară violenţă! Libertate! Timişoara! Veniţi cu noi!
Rândurile demonstranţilor cresc. Femeile strigă: Veniţi cu noi! La rondul 1 se alătur cei care vin din zona sud-vest IUG şi Ruddului. Coloana se întreaptă spre Bulevardul Castanilor dinspre Casa Albă din Ploieşti.
Din zona uzinei 1 Mai Poarta 2-4 Lupeni vin, pe Democraţiei, alte grupuri mari care se îndreaptă spre Casa Albă cu steagul purtat de Sorin Drideanu. Aceştia reuşesc, în zona Hotelului Prahova, să blocheze circulaţia tramvaielor pe ambele sensuri şi să capaciteze pe cei care călătoreau în tramvaie să se alăture protestului.
Masele de de monstranţi s-au strâns din toate colţurile Ploieştiului în faţa Casei Albe pentru a protesta împotriva regimului. Primul secretar de partid Ion Frăţilă cere să se întărească dispozitivul de pază. Comandantul carnizoanei, interzice militarilor să tragă asupra demonstranţilor.
Pătrundem în Piaţa Centrală a oraşului şi blocăm tot carosabilul şi trotuarele din parcul central. Cetăţenii din faţa Magazinului Omnia, statuia Libertăţii şi Catedrală blochează circulaţia dinspre Palatul Culturii.
Un grup de copii şi tineri înconjoară stratuia Libertăţii având pe spate o pânză neagră. Astfel acoperiţi şi sub văzul impresionantului dispozitiv de represiune, Dan Peju ajutat de Teodor Ionescu şi Grigore Ludu, scrie pe soclul statuii şi plăcile laterale: Pentru Timişoara, pentru toată ţara! Democraţie! Libertate! Jos Dictatorul! Alegeri Libere! Nu suntem fascişti! Ne ajung jerfele de până acum! Trăiască România Liberă! Nu-i vom ierta niciodată pe călăii securişti care au tras fără milă în copii, tineri şi muncitori! Moasrte tiranilor Ceauşescu! Cu o vopsea care a rămas mult timp imprimată pe marmura soclului statuii. Câteva voci strigă: trăiască Frontul Democrat Român apoi masa Timişoara!
Casa Albă era apărată de un puternic dispozitiv MAN, MI şi DSS Maşini de pompieri erau plasate în zonele centrale Casei Albe precum şi maşini cu forţe de intervenţie. Pe clădirea procuraturii, Hotel Berbec şi alte obiective erau montate mitraliere cu servanţii, la vedere. Orele 10.11 Se anunţă declararea stării de necesitate în România, comunicat transmis prin radio şi tv. Generalul Stănculescu îi comunică lui Ceauşescu: şi Ploieştiul a căzut(… ziarul Adevăraul)
Vin dinspre nord muncitorii de la Cablul Românescu, Dero, Ceramica, Cartierul Malu Roşu, 9 Mai şi Vest.
Apare în piaţă drapelul românesc cu stema decupată şi cu eşarfa neagră purtat de un tânăr care se căţărase cu el pe un stâlp iar, în jurul orelor 11.17 pancartele cu Trăiască PCR sunt dărâmate de pe blocurile Unirea şi Mercur de un grup de copii şi tineri. Se constituie o delegaţie în vederea unor discuţii cu primul secretar Ion Frăţilă. În piaţă este adusă o maşină cu instalaţie de sonorizare de la PTTR.
Orele 10.00 Repetarea la Radio a decretului privind instituirea stării de necesitate pe tot teritoriul României, anunţul cu sinuciderea generalului Vasile Milea.
Primul secretar Frăţilă a cerut Comandantului Garnizoanei Ploieşti să întărească dispozitivul de pază. Cere din nou intervenţia UM 01065 Negoieşti. General colonel Mircea Mocanu: ”Se aprobă misiunea, se interzice categoric să se tragă asupra demonstanţilor. Uzul de armă să se facă numai dacă va fi imperios necesar şi în strictă conformitate cu prevederile Decretului 367/1971 art. 36-40 pe care fiecare militar va trebui să le recunoască şi să le respecte întocmai, iar ostaşii trimişi în misiune să nu se lase provocaţi sau dezarmjaţi!„
Grupările de revoluţionari organizează o delegaţie pentru a purta discuţii cu Ion Frăţilă, primul secretar de partid, însă delegaţia este dată afară din Casa Albă. Comandantul unităţii militare de la Negoieşti refuză să-şi trimită trupele în Ploieşti pentru a reprima revolta.
”Fiind primul cu steagul în faţă, aveam direcţia clară. Cale de întoarcere nu mai era. Toţi strigam Jos Ceauşescu! Jos comuniştii! Jos Criminalii. Nu ne mai era teamă de nimic. Nu voi uita prin ce am trecut. Când am ajuns la Casa Albă, era cam în jurul orelor 10.00, drapelul pe care îl aveam a căpătat o eşarfă neagră pentru cei căzuţi la Timişoara şi bucureşti. Am decupat cu mâna mea stema după drapel, cu cuţitul meu. Casa Albă era înconjurată de trupele de securitate, dotaţi cu bastoane, scuturi şi arme. Îmi amintesc de câţiva prieteni subofiţeri ai miliţiei, cum ar fi: Chirulescu Marian, Chingaru, Georgescu Ginel, maistru militar la UM 0627 Ploieşti. Cu lacrimi în ochi, văzând că proprii noştri prieteni, veri, fraţi, tin armele îndreptate spre noi nu am mai rezistat, mi-am rupt cămaşa de pe mine strigând disperat: Trageţi mă în fraţii voştri! Aproape imediat studenţi şi tineri au luat iniţiativă şi au introdus o garoafă în ţeava armelor ucigaşe. Majoritatea militarilor plângeau. Erau şi ei oameni. În jurul orelor 10.00-10:30 formam o delegaţie din cinci oameni şi anume: Ceauşu M. Tenescu, Antemia Viorica, Cojocaru Aurel pentru a negocia cu prim secretarul judeţului. Acesta nici nu a vrut sp ne audă. Am găsit clemenţă la tov. col. Uţă Sergiu, care ne-a adus un ARO cu portavoci care ne-a ajutat să ne organizăm. Am putut calma şi organiza masa revoluţionară, formând o delegaţie de la mai multe întreprinderi, delegaţie de luptători să negociem cu Frăţilă. Această delegaţie era formată din următorii: Georgescu Marius, Nicolescu Sorin, Drideanu Stavar, Perju Daniel, Samoilă Aurel, Aldescu Constantin, Bercu Ion, Bulgaru Viorel, Calatan Mihai, Opriş Remus, Nemeş Alexandru, Măchiţescu Tudor, Cojocaru Aurel, Damian Gheorghe. Între noi era col. Uţă. L-am luat pe colonelul Uţă de cravată punându-i cuţitul în gât şi promitându-i că dacă nu face pârtie, îi iau beregata. Am depăşit scutierii şi am intrat împreună cu grupul în Casa Albă. Masa a presat fantastic cordonul de scutieri care a fost copleşit. Se pătrunde masiv în Casa Albă, prin intrarea principală cât şi pe intrările laterale”
Se încearcă primul dialog cu prim secretarul Ion Frăţilă şi se prezintă doleanţele ploieştenilor: demisia lui Ceauşescu, libertate, alegeri libere, democraţie.
Primul secretar refuză dialogul direct cu masele, fiind invitat în stradă. La cererea noastră de a comunica lui Ceauşescu că dorim demisia acestuia a spus că ”nu îşi trădează jurământul făcut comandantului suprem. Dialogul eşuează.
Intră în Casa Albă al doilea grup de revoluţionari. Orele 11.35 S-a transmis nota telefonică nr.37 semnată de gl. Lt. Ilie Ceauşescu prin care se cere MapN Acţionarea în concordanţă cerinţele stării de necesitate. Căt. Gh Constantin i s-a pus la dispoziţie un Aro A 1088 şi mijloace de legături speciale. Sediul CJ al PCR Prahova era apărat de UM 01959 cu două plutoane şi UM 01948 cu patru plutoane înapoia dispozitivului realizat de miliţieni, scutieri USLA şi alte efective de la UM 0599. Căpitanul Niculescu Ion raportează că gr. Mr. Gheorghe Voinea nu a aprobat ca UM 01065 Popeşti-Negoieşti să intervină cu trupe şi tancuri în Ploieşti, ordonându-i să rămână în cazarmă, fapt ce l-a iritat pe Frăţilă.
Reprezentanţii poporului rup cordoanele de apărare strigând într-un glas: Armata e cu noi şi forţează!
VIDEO