Capodoperă a artei sacre siriene, din secolul al XVI-lea, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Ghighiu a fost adusă în România în 1958, în urma unui vis în care Fecioara a cerut acest lucru. Una dintre reprezentările triste ale Maicii Domnului, „Sirianca“ face minuni pentru credincioşii rămaşi fără speranţă, împlinind în special dorinţa maternităţii.
La câţiva paşi de Ploieşti, o icoană făcătoare de minuni, Maica Domnului „Sirianca“ de la Mănăstirea Ghighiu , atrage zilnic, ca un magnet, sute de credincioşi care şi-au pierdut speranţa în ştiinţă.
Despre minunile înfăptuite aici s-a dus vestea în toată ţara şi nu este un lucru neobişnuit să vezi aici zeci de femei care se roagă pentru miracolul de a deveni mame. Mănăstirea Ghighiu a fost ridicată în urmă cu mai bine de patru secole, potrivit istoriei oficiale, în mijlocul unei păduri care făcea parte din legendarii Codri ai Vlăsiei.
Actuala construcţie a fost ridicată pe temelia unei foste biserici de lemn, între 1858-1866, iar aducerea icoanei Maicii Domnului şi prezenţa unui izvor despre care se spune că are puteri tămăduitoare fac ca mănăstirea să fie un punct de reper pe harta spiritualităţii din România.
Icoana a ajuns la Ghighiu în urma unui vis
Pictată pe lemn de santal, icoana din Mănăstirea Ghighiu provine din Siria, de unde şi numele de „Sirianca“ dată de credincioşi. Realizată undeva în secolul al XVI-lea, icoana a ajuns în România în 1958, fiind un dar al episcopului Vasilios Samaha.
Povestea a fost consemnată doar oral în istoria bisericii, din cauza regimului comunist. Aceasta spune că Maica Domnului i s-a arătat în mai multe rânduri în vis episcopului Samaha, spunându-i să ia icoana şi să o aducă la Mănăstirea Ghighiu în România. Ajungând la Patriarhia Română, episcopul a uitat numele de Ghighiu şi atunci Patriarhul Justinian Marina a început să numească mănăstirile din jurul Bucureştiului pentru a-i aminti numele pe care l-a spus Maica Domnului când i s-a arătat.
Fiind enumerate mănăstirile, a auzit şi numele de Ghighiu, iar atunci Vasile Samaha a exclamat bucuros: „Da! Jijiu, Jijiu“, defectul de pronunţare al episcopului fiind cauzat de faptul că în limba arabă nu există litera „g”. Icoana a fost adusă la Ghighiu pe 25 februarie 1958, de o delegaţie de preoţi din care făcea parte şi viitorul Patriarh Teoctist, pe atunci episcop vicar. Chiar în acea zi, fără nici o explicaţie, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit în plâns. Cu lacrimile şiroind pe obraji, acesta a căzut în faţa icoanei şi a început să-şi ceară iertare Maicii Domnului că a luat-o de la locul ei, că necredinţa oamenilor a alungat-o din Siria, din biserica ei. Ceea ce frapează la această icoană este faptul că Maica Domnului este pictată tristă şi îngândurată, una dintre puţinele reprezentări de acest gen, şi faptul că, de oriunde te-ai uita, ochii par să te privească direct. Icoana are în permanenţă atârnate pe cadru bijuterii din aur, ofrande ale credincioşilor pentru minunile înfăptuite aici.
Se spune că cei care se roagă pentru vindecarea unor boli grave sau naşterea de prunci îşi împlinesc aici dorinţele, după ce ştiinţa nu a mai putut face nimic pentru ei.
Minunile făcute de icoană
Mărturiile despre nenumăratele minuni făcute de Maica Domnului la Ghighiu sunt trimise constant de credincioşi şi consemnate chiar pe site-ul mănăstirii. Majoritatea vin din partea unor femei care, după ani de încercări, au devenit mame. „Am venit la începutul lunii februarie 2011 la Icoana Făcătoare de Minuni şi m-am rugat să am şi eu un copilaş. În urma rugăciunii, Maica Domnului m-a învrednicit şi mi-a răspuns la rugăciunea mea pe care o aştept de 10 ani. Îi mulţumesc Maicii Domnului pentru darul divin“. „Ne-am rugat la Icoana Maicii Domnului pentru că de şapte ani nu făceam copii. Acest lucru s-a întâmplat în anul 2002, iar în 2003 s-a născut Matei, apoi în 2006 s-a născut Tudor. Mulţumim lui Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru acest mare dar“, a scris şi un cuplu din Bucureşti.
Citeste mai mult: adev.ro/o2vhwq