Parcă cei de la Kaufland şi-au făcut un plan elaborat ca ploieştenii să nu mai cumpere din magazinul lor niciodată.
Chiar se chinuie să pună planul asta în aplicare. De vreo câteva săptămâni magazinul s-a reorganizat. Adică au dat jos un perete şi au rearanjat marfa. Acum nu mai trebuie să mergi ca la brâuleţ până în capătul magazinului şi de-abia apoi să te întorci către ieşire, ci poţi chiar să scurtezi traseul către case printre rafturi.
Ideea e considerată genială probabil de cei care au gândit-o, dar mai prost executată nici că se putea. În primul rând au aranjat marfa pe noile rafturi ceva de vis: jumătate dintr-un raion e la intrare, cealaltă jumătate a rămas la mama naibii. E evident că lumea intră în magazin, şi după ce trece de prima parte şi ajunge la locul unde a fost desfiinţat peretele despărţitor, are un şoc: şi acum încotro?
Te orientezi cu greu în spaţiu pentru că marfa e amestecată ca într-un blender şi mergi mai departe. Să zicem că e chestiune de obişnuinţă, numai că afişajul preţurilor e ca şi inexistent. Cel puţin în zona nouă, mai toate articolele sunt “nepreţuite”. Şi dacă găseşti un preţ fix sub un produs, trebuie să citeşti cu atenţie eticheta căci s-ar putea să-ţi iei ţeapă şi să fie preţul de la vreun produs de la raionul de vizavi. În sfârşit, disperat că nu găseşti mai nimic din ce căutai, nici măcar după ce ai alergat în tot magazinul să afli noua locaţie a produsului căutat, te uiţi cu disperare după un nene sau tanti pe care să-l(o) întrebi unde Dumnezeu le-au ascuns.
Aşa am găsit şi eu un nefericit (pentru că îl hărţuia lumea cu întrebări deşi el era pus acolo doar să aranjeze marfa, nu să răspundă la prostiile noastre – ale clienţilor) şi îl întreb cum aflu un preţ corect la o jucărie care apărea atât pe standurile cu superoferte (cele care sunt pe intervale, între raioane), cât şi pe raionul de specialitate pentru că mă încurcasem.
Pe raion figura un preţ sub jucăria respectivă, dar dacă citeai cu atenţie era preţul unui alt produs, iar la superoferte nu era nici un preţ. Şi ce credeţi că-mi răspunde muncitorul român angajat la supermarket: “Păi mergeţi pe standul de jucării şi uitaţi-vă!” La momentul ăsta cred că mi se vedea fumul ieşind din nări. Îi explic nefericitului că de acolo vin şi că preţul afişat era pentru un alt produs, nicidecum pentru blestemata asta de jucărie pentru care pierdusem aproape o jumătate de oră. Să vedem dacă ghiciţi ce replică primesc. “Eeee, atunci nu ştiu.”
Buun. Ce să-i fac omului: să-l bălăcăresc ca la uşa cortului, nu-mi stă în fire, să-l chem pe şeful lui, mi-e milă că-l sancţionează şi pe praful ăsta… numai bine nu-i fac…. Îl intreb doar dacă vrea ca marfa din Kaufland să se vândă şi cine mă ajută să cumpăr de vreme ce toate informaţiile despre produse sunt încurcate. Asta după ce îmi smulsesem deja o jumătate de păr din cap pentru că mă grăbeam şi realizam că am pierdut o grămadă de timp. În plus, căutasem în disperare un soi de lapte praf care există în mod normal în trei variante. De vreo câteva săptămâni bune tot veneam aici şi căutam formula cu numărul trei. O dată o găseam, de trei ori nu. La fel şi la Pamperşi numărul 3. Ba găseam lapte şi nu găseam Pampers…. de coşmar, pentru că asta însemna să intru într-un alt supermarket doar pentru unul din produse, adică alt timp pierdut.
Culmea culmilor a fost că la casă mă întrebau mereu ce anume e în neregulă în magazin, ca şi cum chiar ar fi avut intenţia să ţină lucrurile sub control. Mi-am luat leapşa primele 20 de ori şi am tot vărsat din mine crezând că nevoia de civilizaţie se poate rezolva aşa.
De data asta însa, la casă, în faţa mea erau vreo cinci persoane care aveau o privire năucă, clar provocată de măreţele schimbări din cadrul magazinului: nimeni nu mai înţelegea nimic şi parcă erau la fel de intrigaţi ca şi mine de neputinţa unei firme private care are tot interesul să facă vânzare.
Aşa ca mi-am promis sa nu mai calc în magazinul lor forever pentru că nu vreau să fac vânzare unui magazin care nu vrea să vândă. La gară Kaufland!
Va pup şi ne mai auzim că săptămâna asta am de făcut o tonă de cumpărături. Aştept sugestiile voastre pe gospodina@observatorulph.ro.
Cum ți se pare subiectul?
