transfuzie

Marți, 16 iunie, am fost să donez sânge la Centrul de Transfuzie Sanguină Ploiești, pentru o prietenă care așteaptă o intervenție chirurgicală la Spitalul Floreasca din București. Întregul episod mi-a lăsat un gust amar și m-a făcut să mă gândesc dacă și în perioada care a urmat tragediei din Colectiv, când se făceau apeluri de posturile naționale de televiziune ca oamenii să meargă să doneze sânge, s-a întâmplat tot la fel?

 

Ultima donare de sânge pe care am făcut-o a fost undeva prin 2013, iar de atunci și până în prezent, din cauza unor mici probleme de sănătate pe care le-am avut, nu am mai putut dona.

Donările se fac către banca de sânge, iar în contul donației tale, persoana specificată de tine va primi grupa de sânge de care are nevoie. Am ajuns la ora 08,00 la centrul de transfuzii și am început să itinerarul fișelor, așteptându-mi rândul la fiecare ușă.

Dat fiind faptul că era o zi relativ aglomerată (25 de persoane la ora 08.00), în jurul orei 09.30 mi-a venit rândul să intru în sala de transfuzii. Am specificat încă de la început că donarea mea va fi făcută pentru cineva, iar asistentele au început să completeze hârtiile.

 

La finalizarea transfuziei pe lângă tichetul de ridicare a bonurilor valorice și a altor beneficii mi-a fost înmânată și o fișă de confirmare a transfuziei. Fiind nedumerit de hârtia respectivă am întrebat ce trebuie să fac cu ea? Am primit un răspuns prompt: ”Confirmarea donării trebuie să ajungă la Spitalul unde persoana pentru care ai donat e internată, altfel sângele nu va ajunge la ea”.

Am rămas surprins și mi-am spus că poate reușesc să o trimit prin e-mail, după ce o să vorbesc cu cineva de la Floreasca, ca să nu fac un drum până la București pentru o simplă hârtie.

În jurul orei 14.00 am sunat la spital, iar centralista care a răspuns s-a arătat total surprinsă de întrebarea pe care i-am adresat-o, consultându-se cu mine ”păi cu cine să-ți fac legătura, că nu știu” fiind replica ei.

 

După o așteptare de câteva secunde am fost transferat către secția de transfuzii a unității medicale. Am vorbit cu o altă asistentă care a căzut pe gânduri la fel ca centralista când a auzit întrebarea: ”Bună ziua, am donat sânge pentru o persoană internată la dumneavoastră, aș vrea să știu dacă pot face confirmarea donării de sânge printr-un e-mail sau e nevoie să vin personal la București?”.

După câteva secunde de așteptare în care s-a consultat cu ”șefa” mi-a transmis că nu pot face confirmarea prin e-mail, cel mult o pot trimite printr-un fax ”În atenția doamnei Zamfir”. Totodată am aflat că fișa respectivă poate fi dusă la spital și de către o altă persoană nu neapărat de mine.

După ce am terminat conversația primele întrebări care mi-au venit în minte au fost ”Așa a fost și la Colectiv? Oamenii din toată țara care donau sânge trebuiau să ajungă cu confirmările la spitalele unde victimele așteptau transfuzii sau să le trimită pe fax? Într-un spital bucureștean, capitală a unei țări europene nu există infrastructura necesară pentru dotarea unor secții vitale (secția transfuzii) cu internet și adresa de e-mail? Câte persoane mai au acces la fax în România anului 2016?”

 

Aceste întrebări, ca și multe altele care fac subiectul sistemului sanitar din România, vor rămâne probabil fără răspuns. Confirmarea transfuziei a ajuns într-un final la Floreasca astăzi, prin intermediul familiei prietenei mele.