Pentru că sunt zeci de familii în Ploiești, care nu își permit să își dea copiii la grădiniță, un preot din cartierul Mihai Bravu a reușit, cu bani din donații și sponsorizări, să ridice, în urmă cu exact 13 ani, un centru social. Unul care include și o grădiniță unde zeci de micuți să se poată bucura de educaţie.
Părintele Augustin Pârlea a deschis grădinița chiar în curtea lăcașului de cult unde slujeşte: Biserica Domnească „Sfinții Petru și Pavel”. Sute de preșcolari i-au trecut în toți acești ani pragul și, povestește părintele, niciunul nu a uitat, de-a lungul anilor, să revină și să spună simplu: „mulțumesc pentru șansă!”
Cu ușurință, părintele Augustin Pârlea poate fi numit salvator al celor mici
Este o lecție de bunătate, își iubește atât aproapele, cât și „departele”, iar când nu mai poate, tot mai poate un pic. Nu îi e ușor, nu i-a fost niciodată, însă, mereu dacă îl întrebi: „Părinte, cum o mai duceți?”, inevitabil răspunsul va fi unul încărcat de optimism, sinceritate, realism, adevăr și mult discernământ. Știe, în fiecare secundă, că lupta lui e una corectă.
În 2005, după câțiva ani petrecuți la catedra de religie de la Colegiul de Artă„ Carmen Sylva”, acesta a devenit preot la Biserica Domnească din Ploieşti. A văzut, atunci, că zeci de micuți din cartierul Mihai Bravu nu au în zonă o grădiniță, unde să socializeze și să învețe lucruri noi cu acea curiozitate specifică vârstei.
Citește și: „Mamă și tată” pentru 343 de suflete. Părintele Nicolae Tănase, de la Valea Plopului, omul care nu este bun pentru că trebuie, este bun fiindcă așa i-a fost dat de Sus!
„M-am gândit, atunci, că terenul viran, plin de gunoaie, de lângă biserică, ar fi potrivit pentru construcția unui centru social-filantropic pentru a veni în sprijinul comunității. Nu a fost ușor. Mi-am pus încrederea, însă, în Dumnezeu, iar EL mi-a răspuns prin oameni.
„Mâinile lui Dumnezeu au fost mereu semenii”
Opt miliarde de lei vechi a costat construcția centrului, dintre care un miliard au fost folosiți doar pentru dotarea grădiniței. Iată, sunt 13 ani de când, an de an, micuți cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani fac aici primii pași în viață.
Îmi place să spun că, prin construcția acestui loc, însuflețit de sute de copii, am udat cu o picătură de apă educația lor. A fost greu, dar de fiecare dată când eram pe punctul de a renunța spuneam atât: Doamne, eu atât am putut, ajută-mă Tu. Iar mâinile lui Dumnezeu au fost mereu semenii”, povestește părintele Augustin Pârlea.
Cu o modestie ieșită din comun, acesta vorbește despre centrul din Mihai Bravu ca despre propria-i casă
„Avem o bibliotecă, o sală multifuncțională, unde organizăm serbări, zile de naștere, proiecții de film pentru copii… Avem și grădinița cu program normal. Totul s-a făcut cu iubire multă față de cei mici. Ne-am descurcat și ne descurcăm din donații. Acum câțiva ani, Patriarhia ne-a oferit un pian. De-a lungul timpului, membri ai comunității, enoriași, ne-au ajutat fiecare cum a putut.
Pentru fiecare în parte am știu să spun o rugăciune și să îi mulțumesc Domnului pentru tot ceea ce ne-a trimis și ne trimite pentru acești copii. Știu, în adâncul sufletului meu, că las în urmă ceva bun. Și, nu, nu mă refer la o simplă construcție, ci la un spațiu unde sute de copii, mulți fără posibilități, au prins aripi pentru viață”, mai mărturisește părintele Pârlea.
La grădiniţa bisericii din Mihai Bravu, copiii nu trebuie să îşi aducă nimic de acasă, de la creioane până la caiete. „Vin doar cu sendvișul, iar cei care nu îl au se bucură de bunătatea colegilor. Aici învățăm împreună să dăruim, să prețuim, să ajutăm, într-un cuvânt, să fim buni”, adaugă preotul, fericit că grădinița construită în curtea bisericii îi ferește pe copii de rău și rele.
La grădinița din Mihai Bravu, cei mai mulți dascăli sunt voluntari
Doamna Mădălina este educatoarea celor 15 micuți care vin la centru anul acesta școlar. „O avem și pe Alexandra, o tânără care predă engleza la Palatul Culturii, dar vine și la noi și face voluntariat cu cei mici. La fel pentru ora de pian, dar și pentru dansurile sportive, lucrăm tot cu tineri voluntari, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Vedem și noi că omenia încă există, iar sentimentul este unul înălțător”, mai adaugă părintele Augustin Pârlea.
Citește și: „O fărâmă de căldură dacă poți oferi unui suflet înghețat, o faci fără să pregeți!” Părintele Nicolae Tănase, de la Valea Screzii, „tată” pentru încă 35 de copii orfani refugiați
Acesta recunoaște că și-ar dori extinderea grădiniței sociale. Ar vrea să o transforme din Grădinița cu Program Normal în Grădinița cu Program Prelungit, pentru că nu puțini sunt părinții care nu au cu cine să își lase copiii cât timp sunt la serviciu. „E de muncă, însă. Trebuie bani, iar birocrația ne omoară. Sper, totuși, ușor-ușor, cu ajutorul Celui de Sus să realizăm și acest vis”, mai spune părintele.
Un om pentru oameni, care a reușit să îmbine armonios învăţătura cu credința. Acolo, la grădinița din curtea Parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Loc unde părintele predă, în acelaşi timp, tot ceea ce înseamnă lecții de omenie, bunătate şi smerenie.
