Florentina Nițu, o mămică de 21 de ani, din Urlați, privește cu neputință spre viitor și se gândește de unde va face rost de bani pentru a-și trata băiețelul de doar opt luni, pe Adam, diagnosticat, la sfârșitul lunii decembrie 2024, cu fibroză chistică. Minunea de copil cu ochi albaștri nu poate înțelege de ce, din puțin care i-a fost dat până acum din viață, cea mai mare parte a fost nevoit să o petreacă pe patul de spital, conectat la perfuzii. Pentru boala lui Adam nu există operații sau intervenții care să îl salveze. Cât va trăi, micuțul este nevoit să depindă întru totul de tratamente medicamentoase extrem de costisitoare pentru posibilitățile financiare ale părinților.
Adam a venit pe lume pe 5 mai, în 2024. Un copil dorit, un copil iubit, un copil care părea că are în față un viitor bun și frumos. La scurt timp după naștere, bebelușul a început să răcească din ce în ce mai des, motiv pentru care mama, Florentina Nițu, a ajuns cu el la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului din București.
Aici, în urma unor investigații amănunțite, medicii i-au spus femeii că Adam are fibroză chistică, o boală ce cauzează leziuni grave la nivelul plămânilor, o boală ce nu se vindecă, ci doar poate fi ținută sub control prin tratament pentru a ușura simptomele și a reduce complicațiile. O afecțiune genetică ce îi cauzează băiețelului probleme digestive, probleme de respirație și infecții respiratorii.
„Mi-au spus că boala e ereditară”
„Sunt internată cu Adam la București, iar marți, (n. red. 21 ianuarie), se pare că ne vor externa. Îmi e groază să mă gândesc cum voi putea continua tratamentul medicamentos care îl ține în viață și care se ridică, înțeleg, la mii de euro lunar, din care CAS decontează doar jumătate. Adam este singurul meu copil, pe care mi l-am dorit enorm.
Nici nu a apucat bine să deschidă ochii în lumea asta și deja simte ce e durerea. L-am născut cu 3.400 kg, iar acum, la opt luni, alre doar 6 kg. Și, din păcate, scade în greutate”, ne-a spus, distrusă de durere, mama bebelușului.
Din decembrie, anul trecut, de la aflarea cumplitului diagnostic, viața lui Adam a luat o altă turnură. Camera de spital i-a devenit „acasă”, iar oamenii în halate albe prieteni. Nu de joacă însă, cum ar fi fost firesc, ci de suferință. Ce-i și mai trist este că pentru boala micuțului nu există soluția minune. Va trebui, tot restul vieții, să ia tratamentul care îi prelungește șansele la o viață cât mai aproape de normal.
În lipsa unui astfel de tratament, Adam poate dezvolta penumonii severe și infecții
Toate acestea, inevitabil, ar duce la deces. De transplant pulmonar, ne-a mai spus mama, nu poate fi vorba. „E prea mic și, oricum, medicii de la Institut ne-au transmis că varainta aceasta nu îi va prelungi viața decât cu cinci, șase ani. Singura varaintă ca băiețelul meu să aibă o șansă la viață e tratamentul de mii de euro lunar de care va depinde cât va trăi”, a mai spus, cu vocea secătuită de durere, mama lui Adam.
Drumul copilului spre o viață cât mai normală e lung și anevoios, dar presărat cu speranță și șansa că, într-o zi, el va zâmbi din nou. Și va trăi trăi frumos, chiar dacă acest cumplit diagnostic îl va însoți mereu.
Cei care vor să îl sprijine pe Adam pot face o donație cât de mică în următorul cont:
Titular: Florentina Georgiana Nitu
RO09 REVO 0000 1284 0747 0511