Magdalena Petre avea 14 ani când a ajuns în grija statului. De fel din satul Predești, comuna Tinosu, tânăra, azi în vârstă de 23 de ani, a fost dată de părinți la un centrul de plasament din Plopeni. Mai avea acasă două surori, iar părinții, oameni sărmani, nu și-au permis să o mai crească. Azi, tânăra, deși soarta i-a fost potrivnică, a reușit să demonstreze că destinul nu ține de șansă, ci de alegere. S-a angajat, iar cu banii strânși a reușit să își ridice o căsuță în satul natal. De altfel, visul cel mai are al Magdei.
Magdalena Adriana Petre nu știe ce înseamnă o copilărie frumoasă, fără griji. A fost de mică greu încercată, însă „lovitura” cea mai grea a primit-o în momentul că care părinții nu s-au mai putut ocupa de ea și au dat-o în grja statului. Se întâmpla când fata avea 14 ani și era elevă în clasa a VIII-a. Dacă majoritatea adolescenților de vârsta ei s-au bucurat de sprijinul financiar al părinților și de căldura unui cămin pe care să îl numească„ acasă”, Magda a învățat să se descurce și să fie responsabilă de mică.
Viața grea pe care a avut-o nu a tras-o, însă, în jos. După ce a schimbat trei centre de plasament, Magda s-a ambiționat s-și depășească condiția, luptând pentru a-și îndeplini visele.
„Am fost prima dată la centrul de la Plopeni, apoi am ajuns la Băicoi. Mi-a fost greu, în permanență m-am întrebat de ce nu am putut rămâne cu familia mea. Chiar dacă săraci, nicăieri nu e mai bine ca acasă. Într-un final am înțeles-o pe mama și nu îi port pică. Știu că a gândit atunci că așa îmi va fi mai bine. Că voi avea parte de hrană, căldură, acces la educație, fiindcă ea nu mă mai putea ține în școală. Mi-a lipsit enorm dragostea părintească, dar cred că toate în viață sunt aranjate cu un scop”, ne-a povestit Magda.
După ce a trecut prin centrele de plasament din Plopeni și Băicoi, viața ei s-a mai „luminat”, cum îi place să spună, în momentul în care a ajuns într-un apartament pentru tienri din cadrul Complexului de Servicii Comunitare „Echilibru” din Ploiești. Și-a făcut prieteni, iar angajații de la Protecția Copilului i-au fost, povestește Magda, ca o familie.
Citește și: Alex, un adolescent de doar 17 ani, din Ploiești, luptă să învingă cancerul: „O să îmi pice părul? Am să mai pot merge la școală? Dar Bac-ul? O să mai pot da Bac-ul?”
Tânăra a terminat clasa a VIII-a, apoi a urmat o școală profesională, calificarea frizer. Nu s-a angajat în domeniu, ci la un fast food din nordul orașului, unde lucrează de mai bien de doi ani.
„Muncesc patru ore pe zi, la curățenie, și câștig 1200 de lei. Mai primesc și un supliment acordat beneficiarilor care ies din sistemul de protecție. Mulțumesc lui Dumnezeu, am pus pe ban și, chiar în curtea natală, am reușit să ridic o căsuță doar a mea: o cameră, un hol și o bucătărioară. Mi-am văzut visul cu ochii. Sunt azi pe picioarele mele și știu că de aici nu mă poate alunga nimeni”, ne-a mai spus Magda,tânăra care a învățat să fie puternică, să lupte, să meargă înainte când viața îi pune piedici. Mai ales când viața îi pune piedici.
Pe părinți, Magda a reușit acum, la 23 de ani, să îi înțeleagă de ce au renunțat la ea. Sărăcia e doar un cuvânt pentru unii, o stare de fapt dură pentru familia Petre. A reușit inclusiv să o ierte pe cea care i-a dat viață, iar mai apoi a dat-o la stat.
Acum, mai spune fata, „strâng bani să îi ajut cu gaze, curent electric, apă, să le învelesc casa deoarece plouă și îmi e milă de ei”.
Tot ce vrea Magda e ca de sărbători să fie cu familia ei naturală. Să împodobească bradul și să se adune cu toții în jurul mesei. Lucrul după care a tânjit cel mai mult cât a stat în centrele de plasament. Și mai vrea ceva: ca într-o zi să aibă familia ei și mulți copii. Copii pe care, povestește tânăra, nu îi va abandona niciodată, oricât de greu va decide viața să o încerce din nou și din nou.
Cum ți se pare subiectul?
