E imaginea momentului, care face înconjurul unei lumi dărâmate. E o fotografie. Una căreia, cu greu, i-ai putea găsi cuvinte potrivite pentru a o „îmbrăca”. E încă o lecție despre cum viața răzbate dincolo de moloz. Un bebeluș. Are doar două luni și a reușit să învingă moartea. 128 de ore. Ăsta e prețul pe care l-a plătit un copil. Fără hrană, fără apă și în frig. E o imagine ce obsedează. Una care ne arată cât de fragili suntem. Încă o dată. Nu e tragedia noastră. Nu putem decât să ne închinăm și să ne rugăm la tot ceea ce ne este divin să nu fie.
Pentru noi, 34.000 de morți, în Turcia și Siria reprezintă un număr. Un „Doamne Ferește”, spus cu frică, să nu fim loviți și noi. Două țări care par departe. Pe care, la nivel subconștient, le vrem departe, fiindcă e prea mult.
Din fiecare om scos de sub dărâmături, avem, însă, ceva de învățat. Putem înțelege cât de efemer e totul și cât de „datori” suntem să fim solidari. Fiindcă, oricând, furia pământului își poate cere tributul. Și suntem prea mici să putem, vreodată, să avem vreo reacție.
128 de ore. Atât a rezistat singur, fără mamă și tată, un copil de doar două luni. Nimeni nu știe cum. Un miracol, au strigat salvatorii, cu ochi mari și chipuri împietrite de emoție. În limba disperării, au mai câștigat un „trofeu”. O viață. Una care a fost dată, pentru a nu fi luată, cu un scop, probabil.
Citește și: Fotografie devenită virală pe internet: O fetiță de 7 ani din Siria și-a protejat fratele mai mic sub dărâmături
Copilul ăsta, indiferent de Dumnezeu sau Allah, a supraviețuit. Nu a îngroșat rândurile celor 34.000 pieriți. Gângurea. A fost auzit de salvatori.
Sub grămezile de moloz din Iskenderun, provincia Hatay, trupul firav al unui copil de doar 60 de zile, a fost scos de sub betonul greu și rece. Un instantaneu emoționant, dator să dea speranță tuturor. Un copil cu ochii mari care vrea să trăiască. Un bebeluș care nu știe cum e lumea. Dar va afla. Cu ochii gri/albaștri. Sau, poate, căprui, inundați de răul, moscolit în noroi, care i-a clătinat viața din temelii. Și căruia i-a supraviețuit. Privirea lui rămâne. Murdară de molozul pe care nu îl merita. El și toți cei asemeni lui.
CNN avertizează că echipele de OAMENI din Turcia și Siria „se apropie de sfârșitul ferestrei de căutare și salvare”. Copilul al cărui nume nu îl știe nimeni nu a putut să mulțumească pentru șansa la viață. Alții au făcut-o. Bebelușul acesta e, pentru întreaga omenire, o privire cât un întreg Univers. Nimeni, vreodată, nu va avea suficiente cuvinte cât să îi cuprindă durerea. Dar și puterea. Bebelușul ăsta e strigătul de mai bine al unei lumi. După 128 de ore de agonie, gânguritul lui, de sub mormanele de beton, exprimă bunătatea și exprimă miracolul. O demonstrează suflul său care a pierdut tot, mai puțin speranța.