Știm cu toții că infrastructura feroviară este la pământ. Știm că avem câteva trenuri „capabile” și degeaba. Știm că toată lumea se plânge de calitatea transportului feroviar și de lipsa predictibilității în ceea ce privește ora de ajuns.
Nu de puține ori se întâmplă, cel puțin pe ruta București – Ploiești, ca trenurile să se oprească în câmp „că s-a defectat locomotiva”, sau că au rămas fără curent sau, să aibă întârzieri de zeci de minute nejustificate.
În condițiile în care CFR nu este în stare să ofere călătorilor un transport decent, o predictibilitate în ceea ce privește orele de sosire, sau, mai mult, un minim de confort (vara te sufoci de multe ori, iarna îngheți), a mărit tarifele și a introdus trenurile Intercity, care înlocuiesc trenurile InterRegio. De ce aceste mișcări în condițiile în care situația este cea descrisă anterior?
Spre exemplu, de ani de zile degradarea este vizibilă pe an ce trece. Nu se fac modernizări iar, în ultima vreme, deși nu este iarnă cu nămeți nici vară caniculară, garniturile de tren au întârzieri din ce în ce mai mari. Pare o situație fără ieșire, în loc să se rezolve, se complică din ce în ce mai mult.
Citește și: Care sunt problemele navetiștilor de pe ruta Ploiești – București odată cu schimbarea mersului trenurilor și introducerea noilor „Intercity”
Cu surle și trâmbițe CFR anunță că achiziționează trenuri, când, în primul rând, ar trebui să învestească în „șinele de tren”, pe românește, că, dacă spui „infrastructură feroviară” sună pompos și e posibil ca reprezentanții CFR să nu înțeleagă.
Schimbă trenuri, schimbă regimuri (scot sau răresc RegioExpress, înlocuiesc InterRegio cu Intercity), schimbă orice, mai puțin locomotive și șine de tren…
Prețurile cresc, birocrația crește (vezi noua cerere care trebuie completată la încheierea unui abonament lunar sau săptămânal), dar calitatea nu este direct proporțională cu aceste măriri, ba din contră. Cresc doar întârzierile și nesiguranța oamenilor în ceea ce privește ajunsul la timp.
„Am ajuns să nu știm dacă ajungem la timp la serviciu. Pe șef nu-l interesează că are trenul întârziere. Îmi spune să plec cu un tren mai devreme. Cum să-i spun că, uneori, cel care pleacă mai devreme, ajunge după cel care pleacă după el și care, și el are întârziere? Mă crede?”, se plânge un ploieștean care face naveta zilnic Ploiești – București.
Oare reprezentanții CFR ce au de zis despre întârzierile care nu par a avea vreo soluție de rezolvare? Când vor putea avea oamenii siguranța că vor ajunge la timp unde au treabă?
Le aduc aminte faptul că, în anul 2018, în Japonia, șeful căilor ferate a demisionat, iar ministrul Transporturilor și-a cerut public scuze când trenurile de acolo au adunat întârzieri de… trei minute într-un an!