Ce bine că toți gândesc la nivel macro când la nivel micro stăm atât de „bine”! Pe când o modernizare adevărată a căii ferate cu tot cu garnituri pe ruta București-Ploiești?
Parcă nu e săptămână în care trenurile să nu întâmpine probleme, întârzieri. Vorbim la nivel local, în special de ruta București-Ploiești. Ba cade un copac peste liniile de înaltă tensiune, ba se strică locomotiva, ba, vara, se dilată șinele și se circulă cu viteză redusă, ba, iarna, ninge și se depune zăpadă și atunci trenurile circulă cu viteză redusă… în cazul în care circulă…
Îmi aduc aminte acum ani de zile, prin 2010-2011 parcă, ministrul Transporturilor din Japonia și-a dat demisia pentru că într-un an trenurile au avut întârzieri cumulate de… 3 minute! Atenție, 3 minute într-un an, nu într-o zi!!!
În același an la noi în țară statistica CFR a arătat că întârzierile cumulate ale trenurilor de la noi au totalizat… 5 ani!!! Și pentru asta nu și-a dat nimeni demisia…
Mă uitam la celebrul Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR) de care tot vorbesc guvernanții noștri de câteva luni încoace. Păi, prin acest plan, se are în vedere, printre altele, modernizarea a 140 de kilometri de cale ferată la nivel național. Am mai citit o dată: da, erau 140 km. Am căutat altă sursă, tot 140 kilometri scria.
La momentul actual rețeaua de cale ferată din România totalizează aproximativ 11.000 de kilometri. Ce înseamnă 140 de kilometri față de totalul de 11.000? Ce înseamnă 140 de kilometri la nivel macro? Nimic! E ca și cum ai astupa o groapă de 1 metru pe drumul Ploiești – Brașov. Poate nici atât… Deci iată că și marele PNRR este atât de micro când ar trebui să fie atât de macro!
Să ne întoarcem deci la „micro”-urile noastre.
În 2017 au început lucrările de reabilitare a podului feroviar de la km 57+560, linia CF Brazi – Ploiești Sud. Ceea ce ar fi trebuit să perturbe circulația un an de zile, până în 2018, s-a prelungit, bineînțeles cu încă un an. Ce întârzieri au fost în acea perioadă, nu cred că mai este nevoie să amintesc. Navetiștii știu! Un drum București-Ploiești ajungea și la o oră și jumătate dacă nu intervenea altceva.
Apoi a venit pandemia și majoritatea navetiștilor au găsit alte căi de a ajunge în București, sau, pur și simplu, au rămas să lucreze de acasă.
Odată cu reîntoarcerea treptată la normalitate, s-au reluat și drumurile cu trenul, zilnic Ploiești-București, București-Ploiești. Și cei 60 de kilometri se pot face într-un timp rezonabil: 35-40 de minute. Cel puțin la nivel teoretic…
În practică lucrurile stau puțin altfel.
Săptămâna trecută vântul a doborât un copac peste liniile de cale ferată așa că, timp de mai bine de o oră, circulația pe ruta București-Ploiești a fost întreruptă. Săptămâna aceasta s-a defectat o locomotivă pe aceeași rută. Oare săptămâna viitoare ce se va mai întâmpla?
Cu mașina nu te poți baza că ajungi la timp la serviciu, depinzi de trafic, de vreme, de idioții de pe șosea. Cu trenul ar trebui să fie altfel, dar, din păcate, nu este. Ba chiar e mai rău. Dacă pe șosea se întâmplă ceva și se blochează traficul, mai găsești o rută ocolitoare cu puțin noroc. Dacă „te lasă trenu-n câmp”, la propriu, pe motiv că s-a stricat locomotiva sau a căzut copacul, ce faci?
Cât va mai dura oare până când ne vom putea baza pe transportul public?
Guvernanții își asumă prin PNRR reducerea poluării. Poate ar fi bine să înceapă să se gândească la faptul că, mulți oameni, dacă ar avea un sistem de transport public bine pus la punct, ar mai renunța la mașinile personale.
La nivel „micro” însă, atâta timp cât o distanță de 60 de kilometri între Ploiești și București nu știi dacă o parcurgi în 35 de minute sau în 95 de minute, sau, iarna, în 155 de minute, cum vrei să convingi oamenii să renunțe la mașinile personale?
Vă dați seama, dacă am funcționa și noi ca japonezii, la ce întârzieri au trenurile noastre, câți miniștri ai Transporturilor ar fi trebuit să schimbăm până acum? 🙂