- Publicitate -

O boală cruntă a imobilizat-o în scaunul cu rotile. Alexandra, în vârstă de 18 ani, din Prahova, are nevoie de ajutorul nostru pentru a continua recuperarea

Alexandra, în vârstă de 18 ani, este din satul Brazii de Jos, comuna Brazi, iar în urmă cu mai bine de doi ani, o boală cruntă a imobilizat-o în scaunul cu rotile. Nici acum, după atâta timp, nu a aflat care ar fi cauza care i-a răpit întreaga adolescență. Curajoasă și dornică să înfrunte orice barieră a sorții, Alexandra își dorește din tot sufletul să continue recuperarea. Pentru acest lucru are nevoie de sprijinul nostru, alt tuturor.

Boala de care suferă Alexandra este cumplită: tetraplegie incompletă post mielită. Un diagnostic blestemat care i-a răpit întreaga adolescență.

În urmă cu mai bine de doi ani, dintr-o dată, fără niciun alt simptom, a văzut cum își pierde orice putere de a sta în picioare. Iar de atunci a început calvarul drumurilor către spitale pentru a pune capăt bolii care a imobilizat-o în scaunul cu rotile.

La mai bine de doi ani de la momentul în care nu s-a mai putut mișca, Alexandra crede cu tărie că va putea trece peste toate barierele impuse de boală.

Alexandra nu a renunțat la planuri. Își dorește din suflet să continue recuperările, astfel încât să nu mai fie imobilizată în scaunul cu rotile.

„Mi-am reluat studiile. În prezent sunt elevă în clasa a XI-a, la Liceul Tehnologic Ucecom Spiru Haret. Mi-aș dori imens să continui ședințele de recuperare, să pot termina școala, să dau de permis auto și să deschid un restaurant”, ne-a povestit Alexandra, care în prezent se află la o clinică de recuperare.

Dar pentru ca planurile să devină realitate, are nevoie să continue ședințele de recuperare, de kinetoterapie, dar și de tratament, iar totul costă foarte mult, peste puterile părinților.

Mama sa este însoțitorul ei, iar tatăl s-a întors de la muncă din străinătate pentru a putea fi alături de Alexandra, cu atât mai mult cu cât pentru orice drum la ședințele de recuperare are nevoie de ajutor.

Orice donație reprezintă încă o șansă pentru Alexandra în lupta cu boala cruntă. Orice sprijin financiar, indiferent cât de mic, o va ajuta pe Alexandra să poată să continue recuperarea.

Alexandra și-a spus povestea pe pagina de socializare.  

„Mulți dintre voi îmi cunosc povestea… În urmă cu 2 ani și 5 luni, într-o zi de joi dimineață aproape normală pot spune, mă trezesc grăbită să mă pregătesc pentru școală. Dar cum ceasul rău nu vine niciodată singur.. Într-o ora acuzând dureri de cap și coloană, un moment, avea să mi ia și ultimele puteri… Cele de la membrele inferioare cât și cele superioare, ajungând să nu îmi mai simt corpul”, își începe povestea Alexandra.

„2 ani de la evenimentul care mi-a întors viața pe dos… Mi-a furat independența și m-a făcut prizoniera unui obiect, unui scaun cu rotile de când corpul meu nu mă mai ascultă;

2 ani de când am descoperit câtă dramă, suferință, răutate, ură, josnicie și umilință există în lumea asta

Deși sunt 2 ani, simt totul atât de aproape, atât de proaspăt, de parcă totul s-ar fi petrecut acum 5 minute. Toate clipele critice prin care am trecut le văd, le simt, le aud și le miros chiar și acum.

Văd ușa spitalului pe care ieșea zilnic cel puțin un om cu cearșaf alb pe cap însoțit de două infirmiere. Pleca, cel mai probabil, trist și mâhnit pentru că nu mai apucase să își ia rămas bun de la cei dragi. Pe aceeași ușă intrau zilnic povești noi, povești care s-au terminat de atunci, dar și altele, care continuă și astăzi. Dincolo de acea ușa erau părinții mei, care stăteau acolo de dimineață până seara târziu, așteptând veștile de la medici și orele de vizită ca să poată sta cu mine.

Amalgamul de dureri pe care nu le mai simțisem vreodată până atunci împreună cu frica și disperarea se amplificau cu fiecare zi și nu știu nici acum ce mă apăsa mai tare: durerea fizică, spaima că nu puteam să respir cum trebuie nici măcar cu masca de oxigen sau disperarea că nu îmi puteam mișca decât ochii.

Aud și astăzi zgomotul aparatului care îmi urmărea activitatea cardiacă, dar și țiuitul care venea de la alți pacienți transmițând că unda de la EKG s-a îndreptat pentru totdeauna.

Mirosul perfuziilor, serurilor, sângelui, cu care mă întâlneam zilnic din oră în oră încă le simt și acum și le-aș putea distinge chiar și legată la ochi.. Cuvinte cu greutate, cu prea mare greutate, dar reale…

Zilele continuau să treacă, dar suferința mea fizică și psihică rămânea. Încet, încet, cu sprijinul părinților și al celor apropiați am început să îmi bandajez si rănile psihice. Am avut de ales între a renunța, a mă complace, în final ajungând, probabil, a-mi depăși limitele și a-mi găsi singură oportunități.

Am ales să mă autodepășesc și să construiesc ceva. Am înțeles că dacă eu nu fac ceva pentru a mă salva, nimeni nu o va putea face în locul meu. Am înțeles că atunci când îmi este greu trebuie să nu mă las bătută, ca mai apoi să îmi fie bine. Am înțeles că milioanele de lacrimi pe care le-am vărsat nu vor întoarce timpul înapoi și nici nu mă vor vindeca. Sunt momente in care simt că îmi cade cerul în cap, dar tot atunci parcă mă văd în fața mea, în picioare, întrebându-mă “Haide, doar atât poți?”, iar atunci îmi adun toată forța și realizez că pot și de data asta mai mult. 2 ani de voință, de putere și progrese. 2 ani în care am uitat să facem diferența dintre noapte și zi, 2 ani în care „nu pot” s-a transformat ” încă 5 bețe, încă 3 ridicări, haide, haidee, trage!

Am ales să văd și partea bună a lucrurilor. Am ales să-i mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat doar cu atât, pentru că da, se poate și mai rău. Am ales să mă bucur de faptul că văd, aud, vorbesc, interacționez, am rămas cu amintiri, am părinții aproape care sunt mâinile și picioarele mele, care mă iubesc necondiționat și mă sprijină, am ales să mă bucur de faptul că EXIST.

Am ales să trec peste toate umilințele și barierele pe care societatea mi le oferă zilnic, pentru că am avut neșansa de a mă naște într-o țară în care este mai cumplit să te lupți cu sistemul și este mai grea umilința pe care ești obligat să o suporți decât boala/traumatismul cu care te lupți deja îndepărtăm și ne continuăm viața după principiul “Ferească Dumnezeu, bine că nu mi se întâmplă mie!”

UniCredit Bank 

Titular CONSTANTIN ALEXANDRA MARINELA

Cod IBAN RO11 BACX 0000 0020 8467 3000

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0785 075 112, pe WhatsApp sau Signal.

Urmărește știrile Observatorul Prahovean și pe Google News!

Sondaj

Sunteți de acord să citiți ziarul Observatorul Prahovean fără reclame, dar contracost? 

- Publicitate -

Articole asemănătoare

Școala din comuna Colceag, dotată la standarde europene (FOTO)

Școala Gimnazială din comuna Colceag, în parteneriat cu Consiliul Județean Prahova, a reușit implementarea unui proiect de anvergură la unitatea de învățământ din localitate....

Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a făcut plăţile pentru alimentarea cardurilor sociale cu tranşa a III-a de 250 de lei, pentru 2,4 milioane persoane

Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) a încărcat o nouă tranşă de 250 de lei, cea de-a III-a, pe cardurile sociale oferite prin programul...
- Publicitate -

Video Observatorul Prahovean

- Publicitate -

Ultimele știri

Noi detalii în cazul tânărului care a murit după ce s-a aruncat de la etajul 10 al unui bloc din Ploiești

Tragedia a avut loc, sâmbătă seară, după ce un tânăr în vârstă de 21 de ani a murit după ce s-a aruncat de la...

Brad Pitt s-a „ales” cu un buletin românesc, cu adresa în București

Un cetățean leton, considerat cel mai talentat falsificator de documente din Europa, a fost arestat, săptămâna aceasta, în Spania. Polițiștii spanioli au găsit în...

UPDATE. Bărbat căzut de la etajul 10 al unui bloc din Ploiești

UPDATE. Conform Serviciului de Ambulanță Județean Prahova, bărbatul avea 21 de ani. Acesta a fost declarat decedat. Conform IPJ Prahova, părinții tânărului decedat au fost...

Zeci de medicamente lipsesc din farmacii. Cauza pare a fi prețul mărit al acestora

Peste 50 de medicamente importante lipsesc din farmacii. Este vorba despre antibiotice, antitermice și chiar tratamente pentru boli cronice sau alergii. Peste 50 de medicamente lipsesc în...

Petrolul Ploiești – UTA Arad: 2-1. Victorie pe stadionul Ilie Oană

În această seară, Petrolul Ploiești a reușit o nouă victorie, a treia consecutivă în Superliga. Lupii galbeni au învins, la limită, cu 2-1 pe...
- Publicitate -
- Publicitate -
- Publicitate -

Parteneri

- Publicitate -