Pe site-ul Prefecturii Prahova a fost postat un nou episod de istorie din care aflăm că tumultul geopolitic din secolul al XIX-lea era „îndulcit“ de balurile grandioase la care aveau acces cei din „lumea bună“ a societății.

Unul dintre astfel de evenimente a fost găzduit și de către Prefectura Prahova, în anul 1877. Codruț Constantinescu, istoric și consilier în cadrul Prefecturii Prahova, a „răsfoit“ din nou prin arhive și ne poartă cu o nouă poveste în vremurile de demult.

Este cunoscut faptul că, în 1877, orașul Ploiești a găzduit pentru scurt timp autoritățile țariste care pregăteau trecerea Dunării în vederea începerii operațiunilor împotriva Imperiului Otoman.

Între Rusia și Principatul Român se purtaseră negocieri în vederea trecerii armatei țariste prin Principat, inițial la Livadia, în septembrie 1876 (în peninsula Crimeea), care s-au concretizat cu semnarea unei Convenții la 4 aprilie (stil vechi)/16 aprilie (stil nou) 1877, prin care Rusia garanta integritatea teritorială a României, fapt pe care rușii aveau să-l uite după niciun an.

În Ploiești au avut loc diverse acțiuni protocolare de nivel înalt, care nu au lăsat neapărat o amintire neplăcută localnicilor care aveau ,totuși, de-a face cu „floarea“ aristocrației țariste. Limba de conversație între cele două părți era franceza.

Însă, numeroasa şi aleasa suită ţaristă nu s-a rezumat doar la activităţi protocolare, politice şi militare (în fond, ar fi trebuit să pregătească războiul cu otomanii, cum au făcut-o s-a văzut în faţa fortificaţiilor turceşti din nordul Bulgariei), ci şi la baluri.

Cel din seara de 28 mai 1877, organizat în sălile Prefecturii, dat de ofiţerii Marelui Cartier al ţarului a rămas în memoria localnicilor, la el luând parte elita economică si politică a orașului.

Doamnele au început să danseze hore şi alte jocuri româneşti,  încântându-i pe ofiţerii ruşi care, recunoscători, le-au dus acasă cu caleştile de serviciu, cum ar veni, ale Statului Major Ţarist.

Doamnelor li s-au oferit diverse suveniruri cu însemnele ţarului Alexandru al II-lea (considerat totuşi un ţar liberal, în comparaţie cu alţii).

Ospitalitatea românească avea să fie răsplătită cu generozitate după 1878 când ţarul a reunificat Basarabia, însă sub autoritatea lui şi nu a lui Carol I. Dobrogea a fost privită în epocă drept o modestă compensaţie, dar s-a dovedit o achiziție teritorială deosebit de importantă.

Se pare că reanexarea sudului Basarabiei ar fi fost decisă de cancelarul rus Goncearkov chiar în localul Prefecturii Prahova, Casa Avram Ergas Mamaciu.

text: ph.prefectura.mai.gov.ro

Foto: tabloul lui Nikolai Dmitriev-Orenburgski (1837-1898)intitulat „Intrarea țarului Alexandru II în Ploiești, 15 iunie 1877” (Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg),