6e282bad8b6e5aa45ad777b102bc172e_XL_d3b99.jpg

Chiar dacă spitalul județean de urgență din Ploiești nu se bucură de o imagine tocmai bună, există și situații în care pacienții sunt mulțumiți de serviciile medicale de care au avut parte. Este și cazul cititorului observatorulph.ro, Gheorghe Ramură, care ne-a transmis următoarea experiență pozitivă trăită în aceste zile la spitalul județean.

Scrisoarea cititorului: Am fost internat la Județean. M-am speriat, dar e de bine.

De vreo 3 zile, m-am cazat la județean. S-au cam schimbat pe-aici treburile. Nu mai e plin de aparținători și sunt doar anumite rute pe unde ai voie să mergi ca pacient.

Nu m-au lăsat nici să stau cu pachetul de țigări pe noptieră (pentru că nu e frumos!). Pe la 20.00, am vrut să fumez o țigară afară și nu m-au mai lăsat - "Eu nu-mi asum asa ceva!" a venit prompt răspunsul doamnei. Maaaaica-mea, visez?!

Au vorbit toți frumos cu mine. Bine, pentru unii era un efort vizibil, dar îl făceau. Condițiile bune, mâncarea cam urâtă, de spital, dar servită la ora fixă.

Am văzut eu ca-i toată lumea așa bună, m-am speriat. Mă duc la doamna doctor și-o întreb: "Auziți, eu știam că nu mai e, dar dacă e... să-mi spuneți... Trebuie să iau o cutie de bomboane, o hârtie de plastic, să-mi spuneti...". Mai avea puțin și mă bătea - "Doamne ferește!".

Parcă eram într-o farsă proastă americană. Îmi încerc norocul cu o asistentă care mai avea 4 luni până la pensie. După ce scot 10 lei, încep s-o "alerg" prin salon pe băbuță. Ea fugea, eu șontâc după ea. Mission failed.

Mă urc în lift, iar în lift cu mine o targă cu un nene, cumva bătut bine, cred că rom, dar nu pot băga mâna-n foc. Mă gândesc "vaaai, bietele femei ce trebuie să vadă zilnic aici... toate ororile!". Scot 10 leii cu care fugărisem băbuța din salon să-i dau doamnei din lift. M-am gândit că-i țintă sigură pentru că era spațiul mic și nu putea fugi nicăieri.

Aceasta era un fel de Morihei Ueshiba, mă fenta de pe loc. Avea mișcările studiate cumva. Mă apropiam din stângă, paac, se muta spre perete. Veneam din dreapta, paaac, spre stânga. Eu eram în stare de șoc pentru că știu cum a fost la nevasta-mea când intram ca Richie Rich pe culoare și-mi zburau banii din mână ca la nunțile de maneliști.

E un sentiment ciudat rău să vii la Județean și să nu-ți ia nimeni șpaga. Să-ți dea și bună ziua, e deja șocant. Adică parcă începi să te simți tratat ca un om.

image fea75
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg