fbpx

a_23220.jpg

Eduard Brotac, născut și crescut în comuna prahoveană Blejoi, trăiește acum în Copenhaga, scrie pentru National Geographic şi călătorește, alături de prieteni, pe tot mapamondul. El a acordat un amplu interviu publicației locale Info Blejoi.

- După terminarea studiilor liceale, care a fost parcursul tău profesional?

- După liceu, studiile universitare mi-au ocupat următorii 6 ani. Cariera profesională a început abia în ultimul an, când au apărut proiectele foto și video în Copenhaga. Un drum lung și anevoios, dar tot ce contează este că acum fac ceva ce îmi oferă deplină satisfacție.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

- Ai visat întotdeauna să pleci în străinătate? Ai considerat că ai mai multe şanse profesionale?

- A fost un vis nepermis multă vreme. Am fost mereu reticent în privința plecării, din cauza situației economice deficitare pentru un nou început, dar într-un final am considerat că trebuie să fac acest pas. Danemarca mi-a oferit un mediu excelent de dezvoltare pe toate planurile importante: personal, educațional și financiar. Viața de student în Copenhaga mi-a permis să jonglez cu munca, viața personală, dar cel mai important este că am avut timp pentru a îmi căuta, găsi și dezvolta abilități pentru o carieră mulată pe interesele mele.

- Părinţii au fost încântaţi de decizia de a locui departe? Te-au ajutat în acest sens?

- Părinții nu s-au opus plecării. Ajunsesem într-un impas după terminarea facultății din ţară, în care era absolută nevoie de o schimbare, iar ei au considerat că aceasta este cea mai bună soluție pentru mine și mi-au oferit ajutor financiar pentru primele luni din Danemarca. În acel moment, toți din familie știam că în țară nu mai e de stat și că Danemarca îmi va oferi condiții mai bune de trai.

- Cum a fost adaptarea la condiţiile din Danemarca?

- Am avut norocul de a avea în Copenhaga mulți prieteni apropiați din România, iar asta m-a ajutat să trec peste dorul de casă. A fost un parcurs foarte lin de la mutare, fi indcă sistemul nu mi-a pus bețe-n roate deloc, fapt ce m-a convins să nu mă gândesc la plecarea de aici prea curând. Nicăieri nu-i perfect, dar minusurile din sistemul de aici sunt mai puține și insignifiante față de cele din România. Vremea e cel mai important factor care influențează oamenii de aici, dar este un compromis pe care trebuie să-l fac pentru a beneficia de sistemul bine pus la punct.

- Despre colaborarea cu National Geographic ce ne poţi spune?

- De când eram mic am fost fan al revistelor și materialelor foto și video ale celor de la National Geographic. Cei de la Nat Geo România mi-au acceptat fără ezitare articolul în care am prezentat experiența aventurii cu autostopul către Spania, îndeplinindu-mi astfel visul de a contribui pentru una dintre cele mai importante reviste din lume. Acesta a fost doar primul pas, plănuiesc ca în câțiva ani să pot contribui pentru revista internațională, care oferă un impact și expunere mai mare.

- Pasiunea pentru călătorii a plecat din copilărie? Cum a venit ideea primei excursii cu rucsacul în spate?

- Călătoriile au fost de asemenea un vis nepermis până ce am trecut de vârsta de 20 de ani. Ca student în România, banii îmi erau insuficienți pentru modul de a călători cu care eram obișnuit de la televizor. În anul doi de facultate, am decis cu unul dintre prietenii buni să pornim cu rucsacul în spate prin 11 țări. Eram niște rebeli care se împotriveau modului de trai impus de societate și am decis să ne luăm lumea-n cap. Voiam să ne dezvoltăm personal, să ne testăm limitele, să întâlnim localnici și să vedem locuri într-un mod cât mai autentic. De atunci, modul de a călători mai puțin convențional, cu autostop și campat în natură, a devenit un stil de viață.

- Pasiunea pentru fotografie este mai mare decât pasiunea pentru călătorie?

- Călătoriile nu mai au aceeași însemnătate de acum. Vreau să găsesc un motiv bun pentru a călători și să îl combin cu fotografi a. Am în minte niște planuri în care voi documenta foto și video locurile în care voi merge, pe baza unor subiecte mai mult sau mai puțin delicate prin care să expun cultura oamenilor și problemele prin care trec cei din diferite colțuri ale lumii.

- Trăieşti ceea ce pentru mulţi tineri este doar o speranţă. Călătorie, locuri noi, prieteni pe tot mapamondul. Împărtăşeşti experienţele trăite pe poteka.ro pentru că...

- Poteka a pornit de la dorința de a aprinde scânteia de a călători românilor cu situații fi nanciare mai puțin bune. Între timp, mi-am dat seama că ideea de blog personal nu-mi mai surâde și vreau să transform Poteka într-o comunitate de călătorit alternativ. Vreau ca oamenii să poată contribui cu propriile lor aventuri pe site și să răspândim cât mai mult experiențele inedite care să îi facă pe cei din jur conștienți că există alternative pentru fi ecare buget!

- Mulţi visează că vor avea şansa de a călători... Nu este Nu este scump acest vis? Cât costă o astfel de aventură?

- Sunt multe feluri în care poți călători. Important este să îți cunoști limitele și să le accepți, ca apoi să găsești o soluție prin care să-ți indeplinești scopul. Prima aventură în care am plecat în Europa a durat 28 de zile. Știind că avem un buget redus - 900 de lei, am făcut doar autostopul (5000 km), am mâncat doar din supermarket și am campat în natură ori am fost cazați de oamenii întâlniți pe drum. Nimic nu este imposibil!

- Unde te vezi peste 10 ani?

- Peste 10 ani mă văd ajutând comunități și cauze în care cred, de la educare și ajutor fi nanciar pentru copii, până la cauze ecologice care să diminueze efectul distrugător al oamenilor asupra planetei.

- Cel mai mare vis este..

- Îmi trăiesc visul chiar și acum, însă la un moment dat îmi doresc să pot infl uența pozitiv mentalități, prin experiențele și munca mea, la o scară mult mai largă.

- Cel mai frumos loc vizitat ...

- De la Carpații de acasă, la nordul Spaniei pe care lam luat la picior, până la orașul în care locuiesc acum - Copenhaga, fi ecare are un loc special în inima mea, cu experiențele, oamenii și stările de spirit specifice.

- Cea mai frumoasă aventură a fost?

- Pelerinajul Camino de Santiago! A fost perioada în care mi-am testat limitele fi zice și psihice, am avut experiențe de neuitat cu unii dintre cei mai dragi oameni din viața mea și am văzut locuri la care înainte doar visam. 800 de kilometri de parcurs pe jos într-o lună îți oferă amintiri și lecții cât pentru o viață întreagă... Chiar și la 4 ani de la aventură, nu trece o săptămână în care să nu îmi amintesc ce s-a întâmplat acolo!

- Omul cel mai drag?

 - Oamenii vin, pleacă, iar puțini dintre ei rămân. Toți și-au lăsat amprenta într-un mod sau altul și fi ecare a avut un rol în dezvoltarea mea de până acum, așa că am avut mulți oameni dragi de-a lungul vieții. 

image fea75
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook


...
970.jpg