ionut.JPGGrav bolnav de plămâni, dependent de un aparat de oxigen, cu o afecțiune care „sapă” pe zi ce trece, Ionuț Anghel și-a „strigat“ durerea și disperarea pe Facebook. Tânărul din Mărășești cere lămuriri cu privire la transplantul pulmonar din țara noastră.

”Sunt sătul de faptul că cei care ne conduc nu ne ascultă, nu ne ajută cu nimic...”, spune acesta în postarea sa.

Tânărului îi este teamă că din cauza bolii sale și a dificultății realizării unui transplant pulmonar în țara noastră va fi un al doilea „caz Călin Farcaș“.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

”Asist în ultima perioadă cu stupefacţie la ce se afla despre «afacerea ANT». Oare aceşti oameni care s-au învârtit acolo şi au gestionat totul ca pe o afacere n-au frică de Dumnezeu? Nu ştiu că în această lume, totul se plăteşte? Nu s-au gândit oare că sunt copiii, părinţi sau bunici care aşteaptă cu înfrigurare să le sune telefonul în speranţa găsirii unui donator compatibil care le va salva viaţa?”, mai spune Ionuț, citat și de știrileprotv.ro

Postarea integrală a lui Ionuț Anghel:

„Bolnav de plămâni într-un sistem mai bolnav decât mine!

Am decis să-mi expun frustrările şi nu, nu este din cauză că sunt sătul de faptul că sunt legat permanent de un aparat de oxigen sau o butelie, zi şi noapte. Sunt sătul de faptul că în ultimul an, am făcut o sumedenie de analize, ba chiar şi recuperări. Nu am ce zice decât că am tot respectul pentru domnii doctori, dumnealor nu cred că au nicio vină.
Sunt sătul de faptul că cei care ne conduc nu ne ascultă, nu ne ajută cu nimic...

Boala mea se înrăutăţeşte, treptat şi sigur. Timpul nu mă pune pe ,,pauză” ... nu aşteaptă şi nu iartă pe nimeni.

Asist în ultima perioadă cu stupefacţie la ce se afla despre “afacerea ANT”. Oare aceşti oameni care s-au învârtit acolo şi au gestionat totul ca pe o afacere n-au frică de Dumnezeu? Nu ştiu că în această lume, totul se plăteşte? Nu s-au gândit oare că sunt copiii, părinţi sau bunici care aşteaptă cu înfrigurare să le sune telefonul în speranţa găsirii unui donator compatibil care le va salva viaţa?

Voi realizaţi prin ce trecem noi când vedem un apel de la un număr ce nu-l cunoaştem? Amalgamul de sentimente care ne încearcă?

În ultimele 4 luni am avut exact 10 zile în care nu am luat antibiotice. Mi s-a zis clar că până nu fac transplantul pulmonar, tot o să mă chinui astfel deoarece focarul de infecţie se afla în plămâni. Stau şi mă întreb cât o să mă mai ajute ficatul şi restul organelor! O să mai facă faţă? Cât timp? O să ajung să am nevoie şi de un transplant hepatic? Se va termina vreodată sau pur şi simplu se aşteaptă ca noi să murim!?

Cu speranţă caut noutăţi despre transplantul pulmonar de la noi din ţară (pentru că în afară nu ne primesc) dar cu dezamăgire şi tristeţe nu găsesc nimic!

Ce se întâmplă? S-a sistat programul de transplant pulmonar?
Ni se cere răbdare! Când ceasul ticăie şi ştii că deadline-ul nu pare a fi prea departe realizezi că răbdarea este sinonim cu gândurile pentru veşnicie ...

În ianurie mi s-a spus că sufăr şi de deficienţă de imunoglobulina şi că trebuie să fac cure cu aceasta din urmă însă nu reprezintă un impediment pentru transplantul pulmonar. Fapt pentru care nu mi se recomandă urmărea tratamentelor în spitale deoarece eu sunt ca un burete care agata toate infecţiile. Astfel eu trebuie să-mi achiziţionez medicaţia pentru a mă trata acasă, pentru a nu-mi pune viaţa în pericol şi a nu lua alţi germeni, bacterii, etc pentru a-mi periclita şansele la transplant. Ultima cură de antibiotic a fost de Tazocin 4,5 g/6 ore timp de 14 zile după care urmează să schimb antibioticul în funcţie de antibiograma. (Un tratament de 14 zile cu Tazocin de 4,5 g costă 1280 de lei, tratament ce trebuie achiziţionat şi nu numai Tazocinul).

Majoritatea companionilor de suferinţă cu care am stat în spital tot pentru probleme pulmonare, au murit! Am aflat că oameni care erau mult mai bine fizic decât mine s-au stins mult mai rapid sperând să aibă o şansă la transplant oriunde, ca şi mine.

Încă încerc să-mi alimentez speranţa că se va întâmpla ceva.

După moartea lui Calin Fărcaş, lucrurile păreau că încep să se mişte până la începutul acestui an când parcă totul s-a sistat.

Eu nu vreau să fiu un nou caz cum a fost Calin, chiar e nevoie să murim rând pe rând ca transplantul pulmonar să fie o normalitate şi în ţara noastră?
Nu sunt donatori? Atunci de ce nu se semnează un acord cu Eurotransplantul?
Mă aude şi pe mine cineva? Mi se îngăduie şi mie să mai sper că într-o bună zi îmi va suna telefonul chemându-mă la transplantul ce-mi va prelungi viaţa?”

Sursa: stirileprotv.ro

ionut.JPG

Rezidential 9 Mai
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

harold.jpg

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg