fbpx

getimage.jpg

Ploieștiul este un oraș frumos și cu o istorie frumoasă, dar odată cu trecerea anilor constat că devine din ce în ce mai monoton. Nu mă refer doar la aspectul ușor comunist, lipsit de culoare, ci și la oameni, evenimente. Preferăm să stăm în casă și să ne bucurăm când și când la un festival organizat pe Bulevard.

Iată motivele pentru care eu consider Ploieștiul un oraș plictisitor:

  1. După orele 22:00, Ploieștiul e un oraș mort

Hai că iarna se întelege, e frig, dar vara? Unde e toată lumea? Unde sunt tinerii? E vacanță. Dar să nu judec prea aspru, ce altceva să faci? Pe timpul verii, în Ploiești, găsești 2-3 terase unde poți sta la povești cu prietenii tăi până târziu. Poate e o frustrare de a mea, dar nu înteleg de ce pe strada „Toma Caragiu”, care este atât de frumoasă, nu se deschid niște mici terase? Să fie un fel de mini Centru Vechi din București, iar pe fundal să se audă o chitară. Sunt toate acele magazine inutile de haine, unde intră câteva doamne în vârstă și pe care le găsești la tot pasul. Nu ați obervat că după ora 22:00 orașul e pustiu? Eu da și chiar nu e plăcut.

  1. Nu se organizează concerte

Vara aceasta a fost un festival de burgeri în Ploiești, pe Bulevardul Castanilor. A fost și un mic concert, unde au cântat cei de la Vama Veche și Subcarpați. Am fost și eu și îmi amintesc cum muțimea de adolescenți cerea un bis celor de la Vama Veche, cum nu voiau să se desparte de acele minute de muzică bună și dans. Ploieștenii nu sunt obișnuiți cu așa ceva, doar daca merg într-un alt oraș la vreun concert. De ce nu avem parte mai des de concerte, de evenimente care să strângă oamenii? De altfel, nici cele care se organizează nu sunt promovate așa cum trebuie. Înțeleg că Ploieștiul nu e un oraș foarte mare, dar oamenii s-au învățat așa, s-au obișnuit și nimic nu e mai rău decât obișnuința.

  1. Ploieștenii sunt niște oameni triști

Am observat că ploieștenii se uită urât la tine dacă zâmbești. Ei sunt la modul: „Aici nu se zâmbește. Ca ce chestie? Înseamnă că ești nebun”. Nu, în Ploiești se stă cu capul în pământ și dacă ridici privirea, să fie una de om apăsat de toate durerile lumii. Eram în vestitul 30 cu prietena mea și am început să râdem, iar în secunda următoare toate privirile erau ațintite asupra noastră. Știți expresia „Pe aici nu se trece”, nu? Ei bine, la noi e: „Pe aici nu se râde”. De ce să fim pozitivi? Imaginează-ți că mergi pe strada și oamenii zâmbesc, se uit cu o privire caldă la tine. Înfricoșător, nu? Cum să facem așa ceva în Ploiești? Aici se poartă negru și seriozitatea.

  1. Aspectul comunist, monoton al orașului

Poate un motiv pentru care în Ploiești nu se zâmbește este și pentru că aspectul te deprimă. Totul e dreptunghiular și gri. Nimic în plus, nimic în minus. Recunosc, sunt fericită, am observat că vechile clădiri sunt restaurate. Ăsta chiar e un lucru bun. În rest? Lucrurile stau la fel, nicio pată de culoare. În centrul orașului lucrurile stau bine, dar pe la periferii te izbești de fum, poluare și o lipsă totală de originalitate. Ne liniștim la gândul că se poate și mai rău:).

  1. Se construiesc mall-uri peste mall-uri

Mie imi ajung cele deja existente, nu știu vouă. Trebuie să avem bani să-i cheltuim, iar românii se plâng că n-au. Avem cinema, unde sa mâncăm, de unde să ne luam haine, la ce ne mai trebuie încă un mall? De ce nu o bibliotecă, una modernă? De ce nu un Cărturești Carusel, precum cel din București? De ce nu un spital sau un adăpost pentru oamenii nevoiași? Nu, nouă ne trebuie încă un centru comercial. Au văzut că mall-urile sunt pline și au zis că mai trebuie unul, să nu cumva să rămână cineva pe din afară. Ducem lipsă de atât de multe lucruri, iar faptul că ploieștenii stau doar pe la mall este și dintr-o lipsă de alte opțiuni.

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
970.jpg