La începutul weekend-ului am fost la Kaufland Ploiești Vest să cumpăr una alta și cum mă plimbam eu printre rafturi mi-a atras atenția un mop cu aburi, care avea eticheta roșie de reducere.
Auzisem despre ele, dar mă gândeam că nu dau eu prea des cu mopul, mai mult nevastă-mea, iar ea preferă să se chinuie cu mopuri convenționale și să-mi reproșeze chinuiala decât să dea bani pe un mop mai sofisticat.
La raft, prețul afișat era de 149 lei, redus de la 199 lei. Îl caut repede pe Google și văd că prețul modelului respectiv variază intre 400-500 de lei, iar un site îl vinde la vreo 600 lei.
Nu știu cum sunt alții, dar eu când simt miros de reducere serioasă intru ușurel în zona Gollum. Cum era ăla cu inelul, așa și eu cu produsul redus. Încep să mi se deruleze prin fața ochilor tot felul de probleme pe care mi le-ar rezolva mopul daca l-aș achiziționa și cât de prostălău aș fi să nu-l cumpăr la așa un preț bun.
Nu vă gândiți că mi-a năzărit pe mop aiurea c-aș avea vreo pasiune legată de mopuri, hotărâserăm să luăm unul pe care să-l folosim doar în sufragerie și-n camera copilului și nu știam ce să alegem dintre cele care se învârt în găleată sau cele cu baza plată, în niciun caz unul cu aburi.
Citește și În Carrefour Ploiești de la Value Centre trebuie să pozezi prețurile de ofertă ca să nu ai surprize că dispar plăcuțele între timp
În vreo două zile primesc acordul soției, ajung la Kaufland, mă duc direct la raftul unde-l văzusem, îl pun în coș fericit, cumpăr ce mai aveam pe lista și-ajung la casa de marcat.
La casă, o doamna îmi scanează mopul și văd că nu-i 149 de lei, ci 184.50 lei, eu „Stați puțin…”, ea „Vedeți cu cardul Kaufland, poate se reduce.” Nu se reduce. Îi spun să m-aștepte puțin să fac poza la preț, ea că nu e nevoie, că vine cineva de la HABA sau HAVA, nu mă pricep.
Mi-o mai furasem o data cu un vin, dar la Carrefour. Atunci a dispărut reducerea de la raft cât am așteptat eu să vina HABA, HAVA. Fug, fac poza, revin la casă. Vine doamna de la raionul respectiv, se uită galeș la mine, cum cred că s-a uitat și boierul Galeș în timpul atacului de noapte al lui Vlad Țepeș, scanează codul și-mi spune că prețul e de 184.50 lei.
Îi arăt prețul de la raft, ea scanează din nou și-mi spune că ei îi apare alt cod acolo. O întreb „Doamna, mai aveți sau ați mai avut la vânzare recent, un alt tip de mop cu aburi?”
Îmi răspunde negativ și iar ridica din umeri. În acel moment mi-am adus aminte de nenumăratele ori în care cei de la case s-au uitat în coșul de cumpărături să vadă dacă „n-am uitat un produs în coș”, adică dacă n-am furat.
Citește și Elevă dată jos de controlorii TCE Ploiești și amenințată cu Poliția deși avea abonament
Am rememorat cum flăcăul cu capul mare și dinții neglijați, casier, a binevoit să-mi verifice coșul de cumpărături dintr-un supermarket aflat în zona de sud, nu neapărat Carrefour, asta după ce-am achiziționat toată băutura alcoolică și non alcoolică pentru nunta mea.
Și, uite-așa, nu mai știam dacă să nu-l iau pe mop pentru că mă simțeam furat sau să-l iau că parcă-i ieftin și-așa. În sfârșit, l-am luat.
Plec de la casă, mă îndrept spre ieșire și-mi apare în față scris „Informații”. Merg și o întreb pe doamna care lucrează acolo de ce-am plătit cât am plătit, eu considerând că trebuia să plătesc mai puțin și-mi spune c-o cheamă pe doamna de la HABA sau HAVA.
Îi explic că deja am discutat cu dumneaei și n-am ajuns la niciun rezultat, la care dânsa, zâmbitoare îmi răspunde „știți, nu avem cum să vă dăm restul de bani dacă nu este prezentă și doamna de la raionul de unde ați achiziționat produsul”.
Până la acel moment nu a fost nicio discuție despre vreo restituire de bani, deși, în capul meu zburdau gânduri că „doar la noi vezi de-astea, că dacă eram în Germania primeam și-o sticla de vin, la israelieni nici nu vreau să mă gândesc.” Na, ca românul.
Mă rog, vine doamna cu care mă întâlnisem mai devreme, discută vreo 2 secunde cu doamna de la „Informații”. Într-un final, rămân doar cu doamna de la “Informații”, care-mi face o copie la bon, îmi restituie diferența de bani și adaugă „Știți, nu a fost nimic cu intenție, dar cine a greșit trebuie să plătească”.
Și-atunci m-am gândit că nu-i chiar așa de fatidică viața în Romania. Exista unii oameni care în loc să-și asume o greșeală banală, preferă să citească asta și sunt oameni ca doamna de la „Informații”.
