fbpx

WhatsApp_Image_2019-07-11_at_08.55.00_71de6.jpeg

Chiar dacă uneori sunt zile în care pare că întreaga populația activă a părăsit orașul, eu știu sigur că ”nefericiții” care n-au plecat încă în concedii sau care s-au întors, au nevoie de momente în care să uite că sunt printre ultimii mohicani rămași pe baricade, la muncă. În primul rând lor le adresez aceste rânduri.

Am descoperit recent în Ploiești un loc în care te simți exact, dar exact, ca în concediu sau într-un city break oriunde în Europa de vest, și ar fi păcat să nu afle cât mai muți despre el.

La vreo săptămână după ce m-am întors din concediu am intrat așa, într-un soi de ușoară depresie: cea mai mare parte a celor pe care îi cunosc sunt în concedii, colegii pleacă și ei unul câte unul, căldura arde, ploaia ba nu mai plouă ba e rupere de nori, țânțarii nu mai ciupesc – mușcă etc etc.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Duminică la prânz am luat o decizie care ulterior s-a dovedit a fi cea mai bună din ultima vreme: să iau prânzul în oraș. Cumva ca să prelungesc nostalgia unor taverne în care mă ghiftuiam nu cu multă vreme în urma, dacă înțelegeți ce vreau să zic.

Nu mai ieșisem de mult la masă, în oraș, din două motive: majoritatea covârșitoare a restaurantelor au o bucătărie cât se poate de asemănătoare ca gust, miros, ingrediente, meniu etc, iar cele care diferă, au niște prețuri care te cam fac să plângi.

După principiul ”hai să încercăm, că n-am fost niciodată acolo”, am decis să mergem la Akua Garden, un restaurant care funcționează de mai mult de un an – aveam să aflu -, în locația fostului ”Primavera”, la kilometrul 6. Fără prea mari așteptări, ne-am așezat la masă. După cum vă spuneam, ideea era să alungăm puțin depresia post concediu la mare.

Prima surpriză plăcută a fost meniul: nu foarte ofertant în ”feluri”, însă foarte interesant prin ceea ce îți propunea. Principalul era compus din pește – dar nu oricare, fructe de mare – dar nu oricare, vită – dar nu făcut în orice fel, miel – idem. La fel era situația la salate, gustări reci, ciorbe/supe – foarte interesante ca propunere.

După cum vă spuneam, n-am mai iești de mult la un restaurant în Ploiești, motiv pentru care am zis ”să facem o aroganță”, să vedem ce poate bucătarul. Eu am comandat un antricot de vită cu os la grătar, ceilalți antricot de vită brazilian, oda raței în două texturi – da exact așa, și creveți de Madagascar.

În așteptarea mesei, ne-am așezat la o masă afară, la umbră, într-un chioșc aproape acoperit de luleaua turcului. Așa, pentru reamintirea atmosferei estivale. Am stat la palavre douăzeci – douăzeci și cinci de minute, după care au apărut mâncărurile.

Vă dați seama că am gustat din toate. Direct în subiect: toate mâncărurile au fost excelente, cu un plus pentru oda raței – care este fabuloasă! Cu adevărat unică. Nemaipomenită. Asta nu înseamnă că vita, cu os sau brazilian, n-a fost aproape de perfecțiune.

Un minus ar fi de punctat la creveți – fiind cam fazi de felul lor, poate ar fi mers un sos mai spicy lângă. Au fost buni, dar nu la standardele celorlalte feluri. În ultimă instanță, e o chestiune de gust.

Trebuie să vă spun neapărat că rața era însoțită de nu știu câte feluri de mere/pere caramelizate, dulceață de nu știu ce și sosuri rafinate până aproape de spectaculos. Și să vă mai spun că roșiile, care nici nu știu cum să le spun că erau făcute și care însoțeau fripturile – câte una – au fost cea mai bună/rafinată/aromată formă în care am mâncat vreodată o legumă.

Felul în care sunt gătite legumele este unul dintre motivele pentru care mi-am propus să revin – este unic. Dar mai am încă un motiv, și un pont pentru cei care mă ascultă și merg acolo pentru prima dată.

Văzându-ne că apreciem la adevărata valoare produsele casei, ospătărița, o tipă de nota 10, căreia, din nefericire, nu i-am reținut numele, ne-a spus că, dacă dorim, putem să-l felicităm în persoană pe bucătar. I-am zis că am vrea, motiv pentru care, fiind destul de liber, omul a venit la noi.

Îl cheamă Cristi, a lucrat vreo 15 ani prin bucătării bune din peninsula Iberică, este din Vălenii de Munte și are privirea aceea a omului pasionat de ce face. Ne-a explicat cum gătește, ne-a spus ce ingrediente folosește, ne-a făcut apologia ingredientelor de calitate și ne-a transformat în fanii săi. Alături de felul decent și inspirat în care este organizat întreg locul, el este motivul principal pentru care o să revenim cu toții la Akua.

Pontul ar fi următorul: dacă ajungeți acolo, după ce ascultați sugestiile celui care vă ia comanda, întrebați-l și ce pregătește bucătarul în ziua respectivă. Adică ce nu este în meniu. Aveți toate șansele să aveți parte de o experiență culinară unică.

Pentru că prețurile sunt un argument serios pro sau contra mersului la restaurant, este de remarcat faptul că aici ele sunt în zona medie spre sus a localurilor din Ploiești. În opinia merită măcar o vizită pe lună, dacă nu mai des: prin comparație cu alte locuri din oraș, aici ai garanția că mâncarea și clientul se bucură de respectul pe care îl merită.

Apropo, despre deserturile geniale de acolo o sa vă povestesc cu prima ocazie.

Gurmandul Informat

WhatsApp-Image-2019-07-11-at-085500
WhatsApp-Image-2019-07-11-at-0855001
WhatsApp-Image-2019-07-11-at-085501
WhatsApp-Image-2019-07-11-at-0855011
WhatsApp-Image-2019-07-11-at-085554
WhatsApp-Image-2019-07-11-at-0855541

Informeaza-te inainte de a cumpara o casa

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook


sc_vasile1_83d7d.jpg
banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg