Scrisoarea unei comerciante, revoltată de autoritățile care nu zornăie cătușele și în piețe, adevăratele focare de comerț ilegal și infracționalitate

• Sunteți aici:  
• Prima pagină >
• Miliția Consumatorului

Povestea încătușării unei femei care vindea legume, fără autorizație, pe o tarabă improvizată, la Ploiești, a stârnit un val uriaș de reacții din partea opiniei publice, care s-a împărțit în două tabere: pro și contra modului în care au acționat polițiștii, în raport cu contravenția de care se făcea vinovată comercianta. Ce spune însă o comerciantă și producătoare, aflată în deplină legalitate? Cât de greu se obține acest statut și, mai ales, cât de greu se păstrează.

Unii, mai îngăduitori, au apreciat disproporționată încătușarea, în raport cu faptele - comerț stradal ilegal și refuzul legitimării. Alții, mai puțin toleranți, dar cu deplină justificare legală, au susținut că astfel de practici sunt anormale, mai ales într-o țară care se vrea civilizată, așa că felul în care au acționat polițiștii a fost un exemplu și pentru alții.

Nu puțini sunt cei care susțin că autoritățile nu intervin acolo unde sunt cu adevărat probleme, amintind despre multele și gravele nereguli din piețele agro-alimentare, acolo unde ”mafia piațelor” face legea, alta decât cea a statului. 

Redăm în cele ce urmează una dintre relatările unei comerciante, care a ales calea legală pentru a desfășura acest tip de activitate comercială, cu rezerva că cele spuse de ea nu pot fi probate în totalitate, însă coincid cu multe alte relatări similare. Ar putea fi un bun punct de pornire în anchetele autorităților, în cazul în care și doresc acest lucru.

”În legătură cu subiectul cu vânzătoarea de legume, m-a iritat foarte mult. Eu sunt o producătoare cu acte în regulă. De 6 ani sunt hărțuită, amenințată și chinuită de birocrația de la primarie și direcția agricolă și de inspectorii de teren, care refuză să-mi dea aviz pe produse, sau întârzie luni de zile, eventual nu mai ajung deloc.

Oare de ce? La piață stau îngrămădită într-un colț întunecat de 1 m, de 6 ani înjurată, agresată și amenințată de mafia pieței. Am înștiințat permanent Politia Locală și administrația, dar nu decid ei, decid samsarii. Am fost agresată, intimidată prin amenințări, și mi-au transmis prin intermediari să le dau marfa engros,

Precizez că în urma amenințărilor cu bătaia le-am dat ani de-a rândul marfa. Acum nu mai dau și am anunțat că am producție în dezvoltare pe care o voi comercializa în piață.

Zilele acestea am făcut sesizări penale către mai multe instituții ale statului, după care cei care mă amenințau au devenit și mai agresivi. Intimidările vin întotdeauna de la persoane care au acte de producători, pe care le-au obținut ilegal.

Am fost amenințată și de față cu un polițist de la Locală, fără jenă. Am spus că piața nu este a lor, iar dacă o vor cumpăra, atunci eu voi tăia livada în care am investit și muncit. M-am dus după polițist și i-am reproșat că nu a avut nici o reacție la amenințările aduse, iar mi-a răspuns răspicat că dacă mă simt amenințată să fac sesizare... 

Piețele sunt adevărate focare ale unora care ”merg” pe certificate producător și nu produc nimic. Adevărații producători nu mai au loc.”, susține cea care ne-a scris.

Textul sesizării este mult mai lung, însă am încercat să sintetizăm și să publicăm ceea ce este relevant, într-o formă pe înțelesul tuturor. În esență, ceea ce relatează producătoarea și comercianta este ceea ce se întâmplă în realitate în toate piețele din România.

Așa se explică și reacțiile celor care reproșează autorităților faptul că, deși au acoperire legală, uneori polițiștii reacționează disproporționat, în raport cu faptele comercianților care se află ilegal pe marginea străzilor. Toate acestea, în timp ce ilegalitățile sunt la ordinea zilei, tocmai în piețe, locurile special destinate comerțului legal.

De multele ilegalități din piețe, care intră în sfera penalului (autorizații de producător false, amenințări, uneori agresiuni fizice), așadar de aceste ilegalități autoritățile par să fie interesate într-o mult mai mică măsură, sau sunt incapabile să gestioneze situația.

Afectați sunt atât cumpărătorii, care sunt nevoiți să plătească prețuri stabilite de bișnițari, dar și adevărații producători, cei aflați în deplină legalitate, puțini dintre aceștia rezistând la amenințări și concurență neloială, asta după ce au reușit să treacă de hățișul birocratic și au muncit din greu pentru produsele pe care le comercializează. 

Nu este o pledoarie pentru clemență în fața celor care practică activități comerciale neautorizate, la colț de stradă, și care nu trebuie să existe într-o țară civilizată. Este însă o pledoarie pentru ca autoritățile să intervină în forță, în zona aparent legală, acolo unde în realitate se comit marile ilegaltăți. Nimeni nu ar fi revoltat dacă acolo s-ar folosi cătușele, evident cu excepția celor aflați în culpă. Ar mai fi ”de periat” și zona administrativă, respectiv primăriile care au dat autorizațiile de producători unor specimene pe care niciodată nu le-au verificat dacă au cu adevărat această calitate.