1 Decembrie… Ziua Națională a României. Peste tot liber, spitalele pline… ca de obicei de sărbători sau în weekend, adică fix atunci când îi apucă pe copii cele mai negre coșmaruri ale părinților: febră, tuse, vărsături.
Așa ne-am trezit și noi cu copilul de 5 ani cu 39 febră, vomă, tuse, plus ceva semnale de infecție urinară.
Singura opțiune care părea viabilă era să merg cu ea „la pediatrie”. M-a luat cu amețeală și, în mintea mea, au început conexiuni: pediatrie… adică „la Petrolul”… adică ore de așteptare, adică aglomerație… adică haos.
Știam că spitalele sunt mega aglomerate. Știam că de la Ploiești se trimit pacienți la Câmpina și, de acolo, înapoi la Ploiești. Știam că și la București situația în spitale este la fel. Am o prietenă care a mers cu copilul săptămâna trecută la Ponderas (spital privat, în București) și a stat ore întregi în așteptare la camera de gardă. Când a ajuns erau 92 de copii în față. Și, în aceste condiții, unde să mă duc?
Medicii de spital fac apel la părinți să nu mai meargă în gardă pentru ceva ce poate rezolva și medicul de familie. Pe de altă parte, în zile libere, de sărbătoare, ce ar trebui să facem?
Citește și: Spitalul de Pediatrie din Ploiești, plin de copii cu viroze respiratorii. „Cât de curând vom fi nevoiți să punem câte doi în pat”
Aveam medicamente în casă. Aveam copil cu simptome ciudate… amestecate. Ce să-i fac? Ce să-i dau? Reacționa la antitermic, dar cu restul ce să fac? Și, în lipsă de soluții, de răspunsuri, în mod normal aș fi îmbrăcat-o și aș fi plecat cu la la spital, la pediatrie, așa cum am fost sfătuită. Îmi era evident însă că, dacă nu o apuca vreo criză de vărsături pe acolo, nimeni nu mi-ar fi băgat-o în seamă multe ore. Abia scriseseră colegii mei ce HAOS este la Petrolul. Și, recunosc, chiar nu era caz de urgență. Și atunci?
Norocul a fost că, mi-am adus aminte că am citit la un moment dat despre consultații pediatrice prin telefon. Așa că m-am apucat de căutat. Sincer… nu prea îmi venea să cred…
Am găsit însă două numere de telefon scurte, unul de la un ONG, PEDITEL (0219010) și, surpriză, un număr de telefon de la Cluj, de la Spitalul de Pediatrie de acolo, care a înființat un centru telefonic pentru părinți cu asistență 24/7. ALOPEDI (0364917) se numește serviciul și este complet gratuit și de stat.
Citește și: Haos la pediatrie. „Avem un singur medic de gardă la zeci de pacienți. Nu e supraom. Poate greși!”
Ca să fim eficienți, pentru că am fost conștienți că vom avea de așteptat, am sunat de pe două telefoane, unul la ALOPEDI, unul la PEDITEL. ALOPEDI, serviciul de consultanță telefonică a Spitalului de Pediatrie de la Cluj, a răspuns după 6 minute de așteptare.
O doamnă doctor, care s-a prezentat dar căreia, spre rușinea mea, nu i-am reținut numele, mi-a cerut imediat datele. Nume, prenume eu și copil, vârstă și greutate copil, apoi simptome. Ea întreba, eu descriam. La un moment dat chiar a vrut să audă copilul cum tușește pentru a putea să-și dea seama ce fel de tuse este. Mi-a pus întrebări de localizare a durerii, a disconfortului. M-a întrebat de modul în care respiră copilul, cum reacționează la efort.
În funcție de simptomele descrise mi-a dat tratament fix pentru ele și pentru tipul de tuse pe care îl auzise. Nu mi-a recomandat antibiotic deși i-am spus că am în casă. Mi-a zis ca întâi să îi fac un sumar de urină și o urocultură.
Pentru că am insistat, eu având un anumit antibiotic în casă de la o răceală anterioară, antibiotic pe care nu i-l dădusem, mi-a spus ce doză ar trebui dată în funcție de vârsta și greutatea copilului (probabil în ideea în care, dacă mie mi-a intrat ceva în cap, o voi face, și atunci măcar să îi dau doza corectă), dar mi-a specificat că respectivul antibiotic nu este ce ar trebui pentru ce simptome manifestă copilul.
Citește și: Virozele fac ravagii. Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, dorește ambulatorii de specialitate în spitale
Nu a luat antibiotic și am trecut noaptea cu tratamentul indicat fără alte episoade de febră și fără a se trezi din cauza tusei sau a disconfortului cauzat de urinare frecventă. Urmăm tratamentul dat prin telefon de medicul de la Cluj și sper ca până luni să o duc așa, până o va putea vedea medicul de familie, dacă va mai fi nevoie.
Deci, în spiritul zilei de 1 Decembrie, un medic de la 400 de kilometri distanță a putut să-mi ajute copilul și nu a mai fost nevoie să ajung cu ea „la pediatrie”. Pentru părinții în situația mea, consultațiile telefonice pot fi o soluție mai ales atunci când copilul nu are probleme cronice de sănătate.
Jos pălăria pentru Cluj și pentru oamenii de acolo! Recunosc, am spus la telefon cu jumătate de glas că sunt din Ploiești, mi-era să nu mă refuze pe motiv că nu sunt din Cluj. Dar nu a fost cazul…
Apoi, după ce m-am mai relaxat, mi-am adus aminte de finalul filmului Teambuilding: „De când v-ați mutat tăți sudiștii la Cluj, ne cresc chiriile, măăăă!”. Păi cum să nu ne mutăm, măi clujeni? Aveți medici care dau consultații la telefon! Aveți orașe curate! Aveți… tot ce ne dorim și noi, „sudiștii”.
Ioooi, tare fain îi la voi, mă!
Mulțumesc!
Cum ți se pare subiectul?
Tu esti aia care s-a plimbat in Italia si se lauda ca nu i-a placut? Daca-ti pute Ploiestiul, cara-te!