În urmă cu 18 ani, la data de 31 octombrie 2003, ONU proclama 9 decembrie Ziua Internațională Anticorupție prin rezoluția 58/4 a Adunării Generale. România a semnat Convenția la data de 9 decembrie 2003 și a ratificat-o prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004.
După intrarea României în NATO şi UE, au fost lansate politici anti-corupţie şi creată o instituție specializată în combaterea corupției, DNA, confruntarea frontală a fenomenului corupției devenind o provocare la nivel societal.
Aceste politici anti-corupție au devenit din ce în ce mai puternice şi DNA şi-a intensificat acțiunea în special după intrarea României în UE, resorturile fiind atât aplicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare în Justiţie, cât şi voinţa politică internă, tradusă în adoptarea cadrului normativ anti-corupție de către Parlament şi dotarea logistică şi financiară alocate instituțiilor de combatere a corupției, între care DNA s-a aflat în prima linie.
Continuarea luptei anti-corupție este o necesitate atât în România, cât şi în toate Statele Membre ale Uniunii Europene, este o condiție a asigurării spațiului de securitate, libertate şi Justiţie, este o condiție a garantării drepturilor şi libertăților tuturor cetățenilor europeni, a celor români implicit.
Corupția afectează în cel mai serios mod drepturile şi libertățile fundamentale ale cetățenilor, afectează operatorii economici care concurează loial, afectează interesul național al României.
De aceea, combaterea corupției este o politică de interes deopotrivă individual al fiecărui cetățean, de interes economic şi de interes național. De aceea, instituțiile de combatere a corupției, între care DNA rămâne o instituție cheie aflată în prima linie, trebuie sprijinite şi vor fi sprijinite fără rezerve de Ministerul Justiţiei, în cadrul competențelor legale ale ministerului.
Lupta anti-corupție va fi o prioritate a mandatului meu, aşa cum a fost şi în mandatele anterioare.
Un aspect esențial îl constituie cadrul normativ anti-corupţie. Actualul Cod penal a fost adoptat în 2009 (Legea 286/2009) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, iar Codul de Procedură penală a fost adoptat în iunie 2010, prin legea 135/2010, intrând în vigoare la 1 februarie 2014, odată cu Codul Penal.
Acestea s-au confruntat cu dificultăți de aplicare şi au fost supuse unor critici severe, fiind sursa unor numeroase controverse, inclusiv în urma declarării neconstituționale a unor articole din cuprinsul lor. Demersul legislativ din 2009 al Ministerului Justiţiei a fost pus în cauză, uitându-se că proiectele au fost radical modificate în Comisia parlamentară specială înființată în 2009 şi, ulterior, în 2013, printr-o Lege de punere în aplicare, care a modificat sute de articole. Ulterior, o serie de decizii CCR au impus modificarea mai multor articole declarate neconstituționale, rămase încă nemodificate de Parlament. De aceea, alinierea legislației penale la deciziile CCR rămâne un obiectiv prioritar, obiectiv marcat şi în Rapoartele MCV. Proiectele de modificare ale codurilor penale sunt în dezbatere publică, la capătul căreia Ministerul Justiţiei le va înainta în 2022 Guvernului spre aprobare şi sesizare a Parlamentului. Este esențial ca intervenția Palamentului pe aceste proiecte să nu altereze capacitatea parchetelor de luptă cu infracționalitatea, după cum la fel de important este că mijloacele procesuale să păstreze echilibrul “acuzare-apărare” în cadrul procesului penal.
În noul mandat, prima acțiune instituțională ministerială semnificativă a fost aceea de a semna proiectul noii Strategii Naționale Anticorupție şi trimiterea actului în procesul de avizare, la 6.12.2021, cu mult înainte ca unele temeri nejustificate să se exprime public dacă şi când se va face acest demers. Proiectul noii strategii a înglobat contribuții din partea Parchetelor şi a societății civile într-o proporție semnificativă, peste 75% din propuneri fiind preluate în proiectul inițial al strategiei, redactat de Ministerul Justiţiei în cursul anului 2021. Strategia Națională Anticorupție este şi un obiectiv în cadrul PNRR şi ar fi trebuit demult finalizată şi adoptată, pentru a evita orice controverse legate de adoptarea ei “pe ultima sută de metri” a anului 2021. Chiar şi în aceste condiții, MJ a înaintat spre avizare în timp util proiectul pentru a fi adoptat în termen de către Guvern. Contez pe suportul colegial al celorlalte ministere avizatoare, indiferent de culoarea lor politică, pentru o avizare rapidă.
Cadrul normativ şi strategic nu este însă suficient pentru a continua combaterea cu eficiență a corupției. Ministerul Finanțelor trebuie să susțină aceste demersuri cu resursele necesare, logistica instituțiilor de aplicare a legii trebuie dimensionată pe măsura provocărilor criminalității şi aceasta din urmă s-a intensificat în toate formele, inclusiv în forma corupţiei. Dovadă stau cazurile pe care DNA continuă să le identifice şi ancheteze, să le trimită în judecată, dovadă stau nenumăratele semnale venite din presă, presă care este de un sprijin crucial pentru sănătatea civică şi morală a societății, pentru păstrarea integrităţii şi bunei reputații în toate funcțiile publice.
“Designul” instituțional corect este, de asemenea, un factor important în eficiența combaterii corupţiei în toate sectoarele. Pentru că demersul anti-corupție se finalizează deseori prin inculpare şi trimitere în judecată, el este firesc şi inevitabil supus cenzurii instanţelor de judecată penale. Atât justiția penală, cât şi justiția civilă trebuie să fie mai presus de orice dubiu şi îndoială, încrederea în dreapta judecată este temelia încrederii în Justiţie în ansamblu. Existenţa unei „secții speciale” (SIIJ) care să se ocupe exclusiv de infracționalitatea în rândul magistraților trimite un semnal greşit societății, semnalul că justiția ar fi structural coruptă, semnal ce subminează încrederea în justiție şi constituie implicit un blam nemeritat pentru cvasitotalitatea magistraților care îşi desfășoară munca în mod corect şi profesionist. Pe de altă parte, ideea că simpla existenţă a unei astfel de secții ar fi prin ea însăși o garanție a independenţei magistraților este greșită, atât timp cât unele dintre garanţiile independenţei ţin de statutul magistraților, iar altele sunt de ordin procesual, aşa cum sunt pentru toţi cetățenii, atât timp cât la debutul activității sale, SIIJ a demonstrat că, dimpotrivă, poate acționa chiar împotriva unor magistraţi incomozi, pe lângă retragerea controversată şi rapidă a unor recursuri în câteva cazuri de mare corupție. În sfârşit, prin modul în care a fost concepută şi structurată această secție, reduce la zero capacitatea de a investiga fapte de corupţie în teritoriu, lipsindu-i procurorii specializați şi rețeaua teritorială necesară pentru acest demers anti-corupţie. Iată de ce o reformă se impune şi ea constă în realizarea obiectivului desființării sale, stabilit indubitabil prin programul de guvernare.
Un demers eficient anti-corupție presupune profesionalism şi respectarea tuturor garanțiilor procesuale, ale drepturilor procesuale, a drepturilor şi libertăților în general. Doar prin anchete minuțioase şi inculpări bazate pe probe solide, demersul anti-corupție va consolida încrederea în instituțiile anti-corupţie, DNA în primul rând, şi va consolida percepţia că niciun abuz nu va fi comis, că toate anchetele se desfășoară în limită şi cu respectarea legii.
Combaterea corupţiei nu trebuie să se reducă la identificarea şi pedepsirea ei prin sancțiuni privative de libertate, ci trebuie să vizeze şi repararea prejudiciilor şi recuperarea produselor infracțiunilor. La acest obiectiv trebuie să concure mai multe instituții, inclusiv ANABI şi MFP, cooperarea pe orizontală dintre parchete şi aceste instituții fiind esențială.
În sfârşit, combaterea corupţiei presupune şi acțiunile de prevenţie, precum şi de educație civică. Eradicarea corupţiei nu se poate face doar prin mijloace de drept penal. Eradicarea corupţiei este posibilă dacă vom reuşi, ca ţară, să alăturăm efortului făcut de instituțiile anti-corupție, efortul din zona educației, precum şi cu efortul de ridicare a nivelului de trai, sărăcia, ca şi lăcomia, fiind alte două resorturi moral-psihologice ale fenomenului corupţiei. Eradicarea corupţiei ține deci şi de formarea unei culturi a integrității, în special în funcții publice, precum şi de acțiunile de prevenție structurală practicată în toate instituțiile publice şi private.
Ministerul Justiției va continua să fie angajat în acest efort național, în limita competențelor sale legale.